Virtual în debandare

   Cu cât placi mai mult lucruri ,comportamente umane și obiceiuri pînă la pierderea de simț critic, cu atât devii social acomodat - un masochist al ordinii și normalului. De aceea  nu-mi permit așa devenire, și mi-am făcut o listă din lucrurile/persoanele pe care  nu pot să le sufăr .     Deci , mă irită adolescenții care umblă cu țigara-n bot pentru a da fumuri de ambiție și maturitate . Ambiția și maturitatea presupune independență, deci coborâți mai întâi de pe cocoașa părinților.    Mă irită indivizii cu iphone și alte cărămizi în ale comunicării care-și fotografiază ce mănâncă , se cacă sau ce au făcut în minutul când le-a picat internetul. Nu fă tag-uri  și check-in -uri ,dar conectează la realitate mai întâi boaba de  neuroni care ți-a mai rămas  .    Mă irită transportul public , unde dimineața și la amiază ești trasportat ca un lichen pus pe aburi.De asemenea mă irită și rutele relativ lungi cu autob...

Vinerea întotdeauna a fost  Seacă !                                    Cum dau de weekend , caut agheasmă - sunt posedat .

    Limba mea e moldovenească ,dar vorbește româna, așa ar trebui să articuleze toate gurile oamenilor cu baștina în R.Moldova,dar nu Eu vorbesc moldoveneasca și o scriu cu litere chirilice . Păi de, nu sunt toți lingviști și filologi, și chiar așa să fi fost , că nimeni nu i-ar fi ascultat .Știu ce le  încurcă oamenilor cu Republica în  mână să facă diferența , chipurile obida ”istorică” din perioada interbelică(vorbesc de oamenii de rând). Mi-a ajuns vorba la urechi de la bătrâni,cum că dumnealor au avut experiențe nu chiar plăcute cu frații  de peste Prut -așa le spun ironic dumnealor- după înfrățire. După spusele lor, ostașii români cotrobaiau prin beciuri , treceau Prutul cu fete luate cu sila , se purtau porcește și  mai făceau și alte lucruri  deocheate.Nu știu cît o fi de verosimil,  ceea ce presupun fiind mai aproape de adevăr, e că unii din acei bătrâni ori erau nostalgici după mama Rusie,ori au fost  jertfe de statistică...

    Cred în multe lucruri că nu există ...Ignor eticheta și moravurile , tolerez principiile și cultura.Vreau să găsesc oameni pe același drum, deschiși și cu ranița plină nu de experiență, ci de inteligență. Oamenii cu experiență sunt niște prezicători orbi ai rezultatului ,au cele mai multe ”cicatrice” date  de vreme, unele încă sângerând.Îi evit pentru a nu trăi cu ei în trecut. Eu trăiesc acum.Tot din rândul acestora ,se găsesc individualitățile care își augmentează autoritatea cerșetoare de respect prin invocarea vârstei. Trecutul determină prezentul ,care de fapt este absent; există doar atît timp cât îi acordăm un interval pentru a-l plasa în calitate de concepție, și-l numim prezent .Rezultă că mă înșel ,nu trăiesc nici în prezent ,nici în trecut, nici în viitor.Sunt un punct care nu se află încă pe foaie ,teoretic sunt o parte din  cerneala aflată în mina pixului  ce  se va întinde  pe foaie după voința mea.Prin urmare ,ca și oricare alt...

      Te  înşeli când urmăreşti un răsărit  de soare , şi spui  că-i doar frumos şi că nu-i nimic tragic decît pentru tine.Căci după a ta gândire, nu eşti părtinitor la al său trai ,ci invers , iar soarele cu prezenţa sa inocentă, arată doar că s-a debandat încă o zi ,și el nu are deloc de suferit.Aceasta indică la faptul cît de invidios eşti pentru cei,pentru " ce ", care te "trăiesc" pe tine şi generaţiile următoare.Când ninge te bucuri ca un copil, dar nu vrei să cunoşti că nu toţi fulgii cad la tine lângă geam, şi rămân frumoşi acolo cît îi ţine frigul de afară. Alţii mai cad şi-n glodul din grădina ta, în geamul tău ,strigând la tine şi măcindu-se într-o lacrimă de implorare.Ţie nu-ţi pasă cum stau ei unul peste altul ,şi de-i calci, îţi place cum le scârţâie frageda lor existenţă , şi expiri un Vai ce frumos! .Ai învăţat să "priveşti" soarele cu recunoştinţă pentru lumina ce o dăruie,  şi totodată cu ură , că e pentru tine  doar un martor a...

        Stau seara și privesc prin fereastră ograda blocului , nimic neobișnuit , același întuneric , simt că fac o vagă percuție de figuri iluzorii de oameni în absența logică a lor la așa oră tîrzie.Am trecut de vârsta când poți să-mi spui povești cu babe cu nasurile strâmbe și draci veniți a-mi fura sufletul,deși pe care nici măcar nu-l am .De altfel de mi-ai fi spus bazaconii din specia dată pe timpurile când mama avea grijă încă  de mine, ți-aș fi țintit și atunci cu multă îndemnare fruntea, decorându-te cu o flegmă de toată frumusețea.Constat că îmi priește întunericul. Însă,lăsăm asta pentru rândurile de mai jos. Aș vrea să întreb oamenii din blocul din față dacă le este comod traiul,nu, nu din vizor financiar ,de asta de cine nu aș agăța un semn de întrebare, toți mi-ar spune că nu ar strica să aibă ceea ,cealaltă...Oare privesc și ei în întunericul de afară? Pe dracu' !Își înfulecă borșul, și pleacă la hodină cu gândul obosit că mâine e o zi importantă...

      Pe lângă multele obișnuințe stranii ,mai am și o scârtă de pure stranietăți ...Încă școlar fiind ,am deprins curiozitatea de a căuta pe sub mese gume de mestecat ,nu , nu ca să le reutilizez, ci pur și simplu , să mă asigur că sunt.Lămuresc mai jos.Întotdeauna mi-au servit drept indiciu la ceva .Primul lucru care îl făceam era pipăitul și număratul ,apoi urma analiza vizuala și mirositul .Cu cât erau mai multe cu atît îmi decădea părerea că dascălul nu era un Despot-Vodă și se putea de ”discutat” cu el în afara curriculei ,mă înșelam.Adesea ,serveau în calitate de proiectile pentru micile distracții ordinare din micul univers școlar.Alteori ,în situații de tensiune le rupeam cu tot cu rădăcini din solul băncii,după care la pauză ținteam capul colegilor-eram puternic,spontan și prost.Pe atunci eram lider , și persoană de interes în orișicare joc.Acum s-au schimbat lucrurile , căci au devenit atât de cunoscute regulile jocului(indiferent de natura lui ,eta...

      Zi ordinară de toamnă ... Am urcat ca un zombi în ruiteră ,şi m-am aşezat în penultimul rând de scaune .Nimic dubios , totul la fel de monoton şi agitat,ca într-o oarecare altă zi în urbea Moldovei.  Am pus căştile în urechi la volum minim,şi-am închis ochii ,ţinindu-i aşa până când vibraţiile motorului trezit de şofer nu mi-au dat senzaţia de un pseudo-cutremur în regiunea coapselor.Vehicolul şi-a luat viteza obişnuită de 40 km/h...Imagini spălăcite de decor natural se ivesc în pătratul geamurilor. Pistrui de ploaie se asează pe parbriz...Cineva din mijloc cu o voce stinsă de coriză a gemut un "Din zece ,unu,daţi va rog rest!", şoferul s-a conformat fară prea multe preludii comunicaţionale, probabil era extrem de obosit de ruta sa continua atît prin capitală cât şi prin existenţă.Pasagerul şi-a primit restul oarecum exaltat, şi s-a scufundat mai departe în indiferenţa gălagioasă din "micromediul " rutierei. Am spus micromediu ,căci aici, în ace...

Am nevoia sa ma eliberez ,singura cale este  abandonul, dar cum sa vreau sa scap de ceea ce mi-e frica sa pierd? Al naibii de celula proasta ! Dorinta ta de a exista imi domina prioritatile ,le subjuga .Da-mi repaus sa odihnesc aerul in vene,sa-l tin ostatic 5 minute ,dupa care rosind  de insatisfactie sa-l eliberez pentru a ma elibera .Mult prea simplu... De ce sa imi permit ,cind altii nu-si permit ,poate sper ca o sa avem sicriu comun.Sunt vas in care nu s-au pus decit asteptari si sperante.Cautati responsabilitate ? Unde-mi-este libertatea garantata de document?Poate reprezinta o anexa neindicata in cuprins, sau poate nici nu este  ceva palpabil macar cu gindul.Politica valorilor face campanie tipica cu promisiuni si devotamente false.Ma supun minciunii pentru imposibilitatea de a afla adevarul. Trai continuu de aminare.Mi s-a dat de inteles retorica (pentru mine): cu noi sau fara noi ?De ce retoric ? Fiecare necorespundere la "normele" prestabilite ,imi ofera gindul...