Fugărind sensuri

        Stau seara și privesc prin fereastră ograda blocului , nimic neobișnuit , același întuneric , simt că fac o vagă percuție de figuri iluzorii de oameni în absența logică a lor la așa oră tîrzie.Am trecut de vârsta când poți să-mi spui povești cu babe cu nasurile strâmbe și draci veniți a-mi fura sufletul,deși pe care nici măcar nu-l am .De altfel de mi-ai fi spus bazaconii din specia dată pe timpurile când mama avea grijă încă  de mine, ți-aș fi țintit și atunci cu multă îndemnare fruntea, decorându-te cu o flegmă de toată frumusețea.Constat că îmi priește întunericul. Însă,lăsăm asta pentru rândurile de mai jos. Aș vrea să întreb oamenii din blocul din față dacă le este comod traiul,nu, nu din vizor financiar ,de asta de cine nu aș agăța un semn de întrebare, toți mi-ar spune că nu ar strica să aibă ceea ,cealaltă...Oare privesc și ei în întunericul de afară? Pe dracu' !Își înfulecă borșul, și pleacă la hodină cu gândul obosit că mâine e o zi importantă la fel și celelalte care au trecut.Toate fiind atât de importante ,s-ar putea  rezuma doar la una singură. Eu am timp să-mi caut sensul ,pe care deși nu-l tot pot găsi .Căci doar cei aspirați în colbul rutinei ,sistemicului,”dragostei” a cărei ștampilă precum un fier pus pe cărbuni ,prinde temperatură și-și căznește robii cu o candidă și perpetuă rea intenție ,conștientizată de ambele părți păstrătoare de cuplu din obligații principiale, și moravuri acceptate de secole, nu au timp pentru căutări. Nu au timp ,pentru că se tem să nu-și afle golul în care trăiesc.S-au ales cu o existență pusă pe replay ,și nu le rămâne decît să se complacă.Unii vor spune dar au atîta experiență !
Păi cum să nu o ai dacă faci una și aceeași regulat.Cum zice omul de rând când nu are vreun argument de contrablansare fiecare cu ale sale.Aici însă argumentul la cât de banal nu ar părea dar, fiecare iși dă sensul traiului său.Simt cum emisferele încep a mi se bate în săbii una cu alta.De fapt nu, creierul întreg mi-e un coloid unde miile de înfățișări de comportament de gândire încearcă să-și găsească enunțare.Și spre final eu ajung o coală albă  de hârtie cerșind cerneală.
     Ceea ce scapă omul de explicații în fața propriului eu, e indiferența și insistența, mai bine spus insistența întru indiferență.Nu trebuie de spus multe.Este efectivă această poziție . Lumea te ia serios ,rezervat și înțelept. Însă dacă mai și taci ,devii un geniu al timpului prezent,căci acum în secolul Marilor Economii cuvântul a devenit deșeul care toxifică și distruge umanitatea.Filosofia vieții în părerea metrosexualului cult ,a devenit o ”știință” facil de înțeles datorită ființării unui tertip existențial de plăceri de-a dreptul ignorant al sensului treaz și sănătos al realității,adică asta se prezintă prin mainstream-ul  : să faci prostia mai bine decît să nu o faci și să regreți.Totul revine la începuturi...
     Fără oameni mă plictisesc ,dar cu prezența lor e același lucru.Genetica umană nehotărâtă încă în ale sale, îmi năruie încet chibzuirile.Lumea își așteaptă Marea Explicație.Eu îmi extaziez retina în întuneric.Nu evoluez către suicid , ca vreun orișicare existențialist ,ci pur și simplu mă aflu într-un prodrom al gîndurilor, adică în confuzie.Caut răspunsuri prin cărți , însă majoritatea lor fiind traduse ,îmi dau impresia că nu citesc decît o operă omoloagă ,o pantomimă ,și nu un original cu geniul virgin, .Pentru a mă convinge am citit ”Sara pe deal” în engleză, mi-a fost de ajuns. Mă apuc să studiez germana și franceza ...Dacă e să aleg unde să traiesc într-o lume ficțională sau una reală, aleg ciorna scriitorului.De parcă nu aș fi trăit în una deja fictivă.Totul face sens în dependență de cum privești, și mai departe de cum vezi.