Virtual în debandare

   Faptul de a putea cumpăra , a plăti pentru un produs , serviciu , faptă ,ne caracterizează pe noi oamenii și ne conferă un anume statut față de sine și restul indivizilor .Nu știu cum voi dar eu mă întreb care-s adevăratele lucruri pentru care noi plătim. Pare că am plătit și gata produsul e al nostru, dar de fapt nu se știe dacă am plătit nemijlocit pentru produs, serviciu, sau pentru altceva.   Mergi la un club de noapte . Plătești pentru ce ? Distracție ,dans, băutură?Nu ,deloc . Plătești pentru gălăgie, pentru ca să te dea afară paza, ca să te țină minte barmanul. Că de nu ar fi lume crezi  te-ai mai duce cu citiva prieteni pur si simplu sa vi se dezbată timpanele de sunet și să cumperi o votcă la triplu preț? Sigur că nu.   Duci o femeie la restaurant nu pentru mîncare , sau pentru romantism deloc prielnic buzunarului tău , ci pentru că acasă undeva la intrarea în bucătărie stau ceva ciorapi murdari de-o lună, în pat parcă a aruncat un fascist beat o grenadă cu suflu, iar în c

    Mi-ai spus întrebător " te iubesc!" , ti-am raspuns " bine" . Stiam ca o sa pleci . Ai plecat .Te-ai intors.Ai mai plecat ,iarasi ai venit. In relatia noastra tu ai fost o bicicleta. Eu mi-am obosit picioarele ,am transpirat si-am facut hemoroizi , caci nu am fost deasupra ta cum se obisnuieste, ci am mers alaturi.Imi placeai libera nu sa scartii sub greutatea mea infruntand drumul spre vulcanii si nirvanele-mi promise.Nu te-am vazut niciodata drept mijloc de traversare de la scop la scop .Erai ceva viu.      Pe langa faptul ca erai o bicicleta,mai erai si  publica , mergeau altii pe tine si-ti spargeai rotile in spini straini, adesea te gaseam in parcari private zgaraiata cu spitele strambe spunandu-mi ca "asta e ultima oara". Ma intrebam  daca ultima oara la tine   e numar sau e doar un cerc. Nu era nici una nici alta .Ultima oara nu exista cel putin pentru mine.M-am deprins cu chinul tau de Sisif feminin. Intr-o zi eram cu tine si  am erupt ,am int

  Toate lucrurile mari făcute de omenire îi datorează plecăciuni . Ea este pricina a tot, dar consorțiul filozofic preocupat de spații fără gravitație , o ocolește ,nici măcar nu o ia în seama , altfel o ia... Ea e obiectul la care se rîvnește , ea este obiectul din cauza caruia se sfădește, obiectul devenit urît cand nu e în posesie , și plăcut-molcuț cînd mâna îi mîngîie creștetul. Pentru ea s-a murit , pentru ea se sinucide ; e un ceva de care se folosește apoi se uită în calitate de ceva rubiginos. Ea- obiectul care trebuie să stea mereu la dispoziție ,să vină la consumator ca apa la robinet .    Construiți catedrale și alte ponoase , vă rugați  și vă jurați  Bărbosului vostru , cu o mînă la inimă ș-un deget în fund. Apoi mergeți de vă căutați căldurosul întuneric cu ihtioodorul specific sub plapumă cu gîndul că șmecheru de pe orbită nu vă vede. Cu ea pe buze umblă lumea și la amar , și la bucurii ( la propriu vorbind). Ea e locul de unde țîșnim , apoi căutăm a ne băga.Din câte s

da , așa e.