Inducţia crezului divin
Nu e un text dedicat exclusiv intimidarii religiei, reprezinta doar o exprimare marcata pe flancuri cu ironie rezultata din concluzii premeditate de alte personalitati .Nu am de gind sa fac aur din plumb , nici sa dau cu furculita de asfaltul incins, voi evoca subtilitati desprinse din subiectiv, poate deja cunoscute, dar totusi altfel servite .Caci ideile sunt ca mincarea ,daca nu e servita corect se risca a nu fi asimilata in intregime ,ba chiar deloc. Ar fi adecvat de a incepe cu radacina , dar natural, fructele fie bune sau rele isi au locul pe ramuri.Sa gustam deci din fruct , ca mai apoi sa-l mestecam si sa-l scuipam , blestemind pomul care doar consuma din bogatia pamintului si nu da roada pe potriva asteptarilor.Deci e simplu ,omul si-a gasit din putinele ocupatii care i-ar ascunde firea si prostia - crezul in divinitate ,si-a sadit asta in humusul constiintei sale, procreindu-si la singular un model ...