Marazm tomnatic

      Zi ordinară de toamnă ... Am urcat ca un zombi în ruiteră ,şi m-am aşezat în penultimul rând de scaune .Nimic dubios , totul la fel de monoton şi agitat,ca într-o oarecare altă zi în urbea Moldovei.  Am pus căştile în urechi la volum minim,şi-am închis ochii ,ţinindu-i aşa până când vibraţiile motorului trezit de şofer nu mi-au dat senzaţia de un pseudo-cutremur în regiunea coapselor.Vehicolul şi-a luat viteza obişnuită de 40 km/h...Imagini spălăcite de decor natural se ivesc în pătratul geamurilor. Pistrui de ploaie se asează pe parbriz...Cineva din mijloc cu o voce stinsă de coriză a gemut un "Din zece ,unu,daţi va rog rest!", şoferul s-a conformat fară prea multe preludii comunicaţionale, probabil era extrem de obosit de ruta sa continua atît prin capitală cât şi prin existenţă.Pasagerul şi-a primit restul oarecum exaltat, şi s-a scufundat mai departe în indiferenţa gălagioasă din "micromediul " rutierei. Am spus micromediu ,căci aici, în acest mijloc de transport totul se amestecă: "aerele" de capitală cu "mirosurile" de la sate,mândria împănaţilor plimbaţi prin mall cu timiditatea înţeleaptă acelor care nu dau valoare iphone-lor cumpărate şi utilizate în calitate de ceas...Au urmat 2-3 strănuturi convenționale ,si o tusă iritantă identică cu sunetul produs de un terci aruncat cu viteză în părete . Trecând pe sub niște nuci cu ramurile joase, mașina le-a atins ,după care a urmat o invazie de frunze pe capotă, dintre care doar doua mai încăpăținate i-au cerut efortul șoferului  de a le alunga cu ștergătorul de parbriz ,căci se prinseseră între guma şi tija metalică a ștergătorului. Am urmărit-o pe ultima fugind lateral în stânga ,şi am dat cu ochii peste o incertitudine ... Afara era o fată-băiat cu părul de culoarea algei amestecată cu un albastru de mare slab.M-am amuzat  de tunsoarea ei de "băiețel de Elveția" cât a permis roşul în semafor, apoi mi-am reluat poziția antipatică a corpului şi a moralului. Două lucruri mă ramolesc: foamea şi gândurile. Cred că primul lucru dă cauza de pornire la al doilea lucru. Renunțasem la elucidarea cauzelor , căci peste 200 de metri trebuia să cobor . Mi-am detașat ușor fundul de scaun ,si am însărcinat picioarele cu masa corpului. Apropiindu-mă încet  de ușă, inconștient mi-am parcat ochii la sinii unei domnisoare.Erau atât de evidenți şi obraznici ,încît nu puteau să nu fie contemplați .Au învins strânsoarea sutienului din dantelă şi acum se bucurau de libertate şi nu numai...La vârsta ei ,domnișoara nu părea deloc angajată în calitate de secretară la vreo companie din sfera serviciilor, dar totuși alunița aflată mai sus de colţul gurii , sutienul din dantelă şi fusta clasică neagra "slim" ,aderentă la fese, îmi făceau dubii. Eram cu gândul sa renunț sa cobor unde-mi trebuia, și poate să-i cer un număr de telefon ...Mi-a prins privirea cu un surâs șmecher ,si cu o mișcare lenta , grijulie si-a acoperit sinii , precum cloșca își acoperă puii cu aripa.
A ridicat capul întrebător la mine , eram cât pe ce sa-i cer numărul ,știam instinctiv că "se oferea" să il cer, însă am renunțat ,căci în acel moment pe ecranul imens al "Samsung-ului" s-a proiectat un apel semnat "iepurașul". "La naiba!" mi-am zis in gând, " s-a dus pe dracu toată psihologia aplicată, distracția de seară cu parcurs sexual ,s-a anulat!" . Credeam că măcar atunci o sa pot sa fiu un pic porc, căci maturitatea îmi permite, însă n-a fost sa fie ..." După intersecție opriți va rog !" .Deschisesem ușa şi imediat am sărit pe trotuar. Cu mare interes am cercetat bordura până la magazinul apropiat ... Înăuntru, la casa , luându-mi plata pentru un chefir si o pâine ,casierița , o doamnă de constituție balzaciană, cu un nas solid şi arțăgos care mai nu te apuca de haină când glasul timid anunța pe sub el suma necesară ,mi-a devenit o alta sursă de amuzament...
Ziua a fost una reușită .