Postări

Se afișează postări cu eticheta copil
Sunt întunericul rece de sub patul tău care te ține cu ochii strînși până noaptea târziu ,făcând să -ți sângeri nesomnul cu gânduri.
Sunt arborele bătrân și viguros de la fereastra dormitorului copiilor ,ce proiectează pe perete siluete de temut.
Sunt frigul matinal ce-ți iubește spatele neacoperit.
Sunt spațiul gol în care calci cu încredere și-ți frângi gâtul.
Sunt fulgii ce-ți cad după ceafă când cel mai puțin aștepți.
Sunt boarea de vânt care îți joacă plăcut în timpane pe timp de vară.
Sunt chilotul ce-ți intră-n fund când transpiri.
Sunt piatra care are cea mai intimă relație cu rinichiul tău.
Sunt firul de păr din borșul tău.
Sunt procentul de alcool care îți sodomizează cerebelul.
Sunt anii tăi ce-ți gârbovesc spatele.
Sunt luna liniștită de culoarea icterului ce izbește de obrajii romanticilor o lumină indiferentă.
Sunt boschetarul cu domiciliu care incinge focul cu biblia.
Sunt un florar căriua îi plac mai mult mirosurile cernelii de tipar.
Sunt un sportiv olimpic în competiții imaginare.
Sunt tot ce sunt ,sau, ceea ce-ți convine că sunt.

Comentarii proaspete

Postări debandate

Teatral

Imagine
     Scena e deschisă, începerea primului act se face spontan, dintr-un punct parcă oprit artificial. Personajele, deși puține, nu se anunță, întru a ambiguiza acțiunea și de a-i conferi  naturalețe și breșă comunitarului . Efectul e similar cu realizarea  fără anestezie a unei incizii pe abdomen .În mijlocul camerei - o femeie în pijama spitalicească, crăcită pe arhicunoscuta masă . Mici zgomote surde ... Alunecând pe pereții uterului ,micul om s-a oprit ,deoarece nu mai putea trece de capu-i enorm, s-au stăruit genele tatălui - investit fără voie cu funcție familială- care acum nu stă cu flori după ușă ,ci încearcă să-și aducă aminte în dormitorul cărei doamne se află. Îndemne la scremut din partea strigoilor în halate .Aceștia ,odată cu ”înaintarea” copilului , își achipuie prin minte foșnetul bancnotelor fără vreo oarecare entorsă de rușine.Micul om și-a părăsit sălașul ,anunțându-și prezența cu răcnete afundate-n hipoxie. Toți sunt veseli . Doar un ...

Limba mea e moldovenească ,dar vorbește româna

    Limba mea e moldovenească ,dar vorbește româna, așa ar trebui să articuleze toate gurile oamenilor cu baștina în R.Moldova,dar nu Eu vorbesc moldoveneasca și o scriu cu litere chirilice . Păi de, nu sunt toți lingviști și filologi, și chiar așa să fi fost , că nimeni nu i-ar fi ascultat .Știu ce le  încurcă oamenilor cu Republica în  mână să facă diferența , chipurile obida ”istorică” din perioada interbelică(vorbesc de oamenii de rând). Mi-a ajuns vorba la urechi de la bătrâni,cum că dumnealor au avut experiențe nu chiar plăcute cu frații  de peste Prut -așa le spun ironic dumnealor- după înfrățire. După spusele lor, ostașii români cotrobaiau prin beciuri , treceau Prutul cu fete luate cu sila , se purtau porcește și  mai făceau și alte lucruri  deocheate.Nu știu cît o fi de verosimil,  ceea ce presupun fiind mai aproape de adevăr, e că unii din acei bătrâni ori erau nostalgici după mama Rusie,ori au fost  jertfe de statistică...