Virtual în debandare

   Niciodată nu întârzie . În fiece dimineață se pornește agale dintr-o parte a orașului pentru a ajunge în altă parte a orașului. Străbate negura  artificială îmbîcsită cu monoxid de carbon , de departe fiind văzut și asemănat cu un chior , căci are numai un ochi ce bate cu o lumină obosită și istorică. Oprește la fiecare stație ca să înghită puhoiul de oameni agitați care întruna pironesc cu ochiu ceasurile, telefoanele și scobesc în față niște mimici înăcrite. Absorbiți de animalul electric, oamenii se simt parcă mai bine , nu le încurcă nimeni să se gândească la nimic, cu toate că e înghesuială, căldură și toate mirosurile de parfum se amestecă între ele formând un singur odor , unul puturos de insuportabil. Dacă e să-i vezi de afară , seamănă cu niște jivine duse la abator în lipsă de spațiu . Toți au niște fețe șterse ; nici orele de meditație nu eliberează atît de eficient de gânduri.    Mergând un timp cu burduful plin de oameni , animalul mecanic fac...

Știu că sunt un simplu om, Știu că m-am nascut în somn- De stele păcătoase tachinat  fiind, Mă găseam adesea în gînd rîzînd.             * Sunteți mici , sunteți un praf ce stă pe-o carte, Ah voi paharnici și  furnici ! Nu vă temeți o să aveți parte, De acele slove proaste și deșarte , poate după moarte, poate acum ...            * Dar sunt în drum . Și toti zîmbesc!            * Să mori, te afund în ciuda Lui! Și-n a mea pentru absența-i. Ori tu taci ,ori tu vorbești, în spațiul meu te prăpădesc...            * Spun asta liber : Ai să mori în al minciunii zer, Poate acol gasi-mă-vei și pe mine, Nu importă... M-am lasat demut de gândul de ruşine! Absent îmi sunt în propria escortă.