Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2014
Sunt întunericul rece de sub patul tău care te ține cu ochii strînși până noaptea târziu ,făcând să -ți sângeri nesomnul cu gânduri.
Sunt arborele bătrân și viguros de la fereastra dormitorului copiilor ,ce proiectează pe perete siluete de temut.
Sunt frigul matinal ce-ți iubește spatele neacoperit.
Sunt spațiul gol în care calci cu încredere și-ți frângi gâtul.
Sunt fulgii ce-ți cad după ceafă când cel mai puțin aștepți.
Sunt boarea de vânt care îți joacă plăcut în timpane pe timp de vară.
Sunt chilotul ce-ți intră-n fund când transpiri.
Sunt piatra care are cea mai intimă relație cu rinichiul tău.
Sunt firul de păr din borșul tău.
Sunt procentul de alcool care îți sodomizează cerebelul.
Sunt anii tăi ce-ți gârbovesc spatele.
Sunt luna liniștită de culoarea icterului ce izbește de obrajii romanticilor o lumină indiferentă.
Sunt boschetarul cu domiciliu care incinge focul cu biblia.
Sunt un florar căriua îi plac mai mult mirosurile cernelii de tipar.
Sunt un sportiv olimpic în competiții imaginare.
Sunt tot ce sunt ,sau, ceea ce-ți convine că sunt.

Comentarii proaspete

Postări debandate

Un fel de două feluri

    Cred în multe lucruri că nu există ...Ignor eticheta și moravurile , tolerez principiile și cultura.Vreau să găsesc oameni pe același drum, deschiși și cu ranița plină nu de experiență, ci de inteligență. Oamenii cu experiență sunt niște prezicători orbi ai rezultatului ,au cele mai multe ”cicatrice” date  de vreme, unele încă sângerând.Îi evit pentru a nu trăi cu ei în trecut. Eu trăiesc acum.Tot din rândul acestora ,se găsesc individualitățile care își augmentează autoritatea cerșetoare de respect prin invocarea vârstei. Trecutul determină prezentul ,care de fapt este absent; există doar atît timp cât îi acordăm un interval pentru a-l plasa în calitate de concepție, și-l numim prezent .Rezultă că mă înșel ,nu trăiesc nici în prezent ,nici în trecut, nici în viitor.Sunt un punct care nu se află încă pe foaie ,teoretic sunt o parte din  cerneala aflată în mina pixului  ce  se va întinde  pe foaie după voința mea.Prin urmare ,ca și oricare altă ființă nu mă includ în niciun timp, î

Artizanatul morţii

      Te  înşeli când urmăreşti un răsărit  de soare , şi spui  că-i doar frumos şi că nu-i nimic tragic decît pentru tine.Căci după a ta gândire, nu eşti părtinitor la al său trai ,ci invers , iar soarele cu prezenţa sa inocentă, arată doar că s-a debandat încă o zi ,și el nu are deloc de suferit.Aceasta indică la faptul cît de invidios eşti pentru cei,pentru " ce ", care te "trăiesc" pe tine şi generaţiile următoare.Când ninge te bucuri ca un copil, dar nu vrei să cunoşti că nu toţi fulgii cad la tine lângă geam, şi rămân frumoşi acolo cît îi ţine frigul de afară. Alţii mai cad şi-n glodul din grădina ta, în geamul tău ,strigând la tine şi măcindu-se într-o lacrimă de implorare.Ţie nu-ţi pasă cum stau ei unul peste altul ,şi de-i calci, îţi place cum le scârţâie frageda lor existenţă , şi expiri un Vai ce frumos! .Ai învăţat să "priveşti" soarele cu recunoştinţă pentru lumina ce o dăruie,  şi totodată cu ură , că e pentru tine  doar un martor al traiulu