Un fel de două feluri

    Cred în multe lucruri că nu există ...Ignor eticheta și moravurile , tolerez principiile și cultura.Vreau să găsesc oameni pe același drum, deschiși și cu ranița plină nu de experiență, ci de inteligență. Oamenii cu experiență sunt niște prezicători orbi ai rezultatului ,au cele mai multe ”cicatrice” date  de vreme, unele încă sângerând.Îi evit pentru a nu trăi cu ei în trecut. Eu trăiesc acum.Tot din rândul acestora ,se găsesc individualitățile care își augmentează autoritatea cerșetoare de respect prin invocarea vârstei. Trecutul determină prezentul ,care de fapt este absent; există doar atît timp cât îi acordăm un interval pentru a-l plasa în calitate de concepție, și-l numim prezent.Rezultă că mă înșel ,nu trăiesc nici în prezent ,nici în trecut, nici în viitor.Sunt un punct care nu se află încă pe foaie ,teoretic sunt o parte din  cerneala aflată în mina pixului  ce  se va întinde  pe foaie după voința mea.Prin urmare ,ca și oricare altă ființă nu mă includ în niciun timp, întrucât sunt în mișcare, trăiesc.Privește un tren ce pornește de la o stație și pleacă spre alta ,ce poate să-l facă să-și atribuie timpuri? Nimic. Are două scopuri : să pornească și să se oprească.La fel e și cu ființa umană- să fie născută , și să sfârșească .Doar omul mort poate fi încadrat în inelul temporal căci e mort în toate timpurile, adică nu există fizic (când spun fizic,se înțelege organismul cu atributele asociate: gândirea, psihicul.Ca să-i dăm timpul prezent il menționăm în meditație de scenarii posibile, ca să -l vedem în trecut -recurgem la amintiri, pentru viitor servesc intențiile .Deci ,timpurile nu sunt decît termeni cu care operează  mintea în timpul procesării informației, pentru a facilita procesul de înțelegere nepusă.
   Știu de ce crezi că nu am dreptate . Îți voi explica de ce o am, și totodată nu o am . E simplu ,ceea ce îmi emulează  conceptul , să-i zicem așa, e însăși construcția limbajului pe care-l folosesc ,ce denotă  prezența  timpurilor : acum,ieri, mâine, am făcut, fac ,voi face, etc.Este de neimaginat cum ar decurge dialogul fără prezența timpurilor.Și totuși , la începuturi  ”nu vorbeam”(noi,lumea) decât cum o făceau și o fac animalele , prin semnale , țipete și răgete , mugete.Am optat pentru o invenție oferită de fundalul evoluționist, care de fapt fiind reprezentată de însăși invenția; altfel vorbind ,în stilul  romanelor cavalerești adorate de către Don Quijote, e un produs rezultat dintr-un alt produs , produs de produsul inițial.
   Spune-mi că nu am dreptate, dar mai întâi asigură-te că tu o ai .Întoarce-i omenirii  acei 128 de ani de diferență ,a căror absență a rezultat din desfătarea primordialilor învățați cu calendarul Iulian.Stop aici. Înaintând cu lămuriri , îmi surpă fundamentul tot timpul acel ”De ce ?” . În orice caz,mi-am destainuit deziluziile ,cel puțin am dreptul ,întrucât atâția oameni optează pentru căpșuni în glod .