Sunt întunericul rece de sub patul tău care te ține cu ochii strînși până noaptea târziu ,făcând să -ți sângeri nesomnul cu gânduri.
Sunt arborele bătrân și viguros de la fereastra dormitorului copiilor ,ce proiectează pe perete siluete de temut.
Sunt frigul matinal ce-ți iubește spatele neacoperit.
Sunt spațiul gol în care calci cu încredere și-ți frângi gâtul.
Sunt fulgii ce-ți cad după ceafă când cel mai puțin aștepți.
Sunt boarea de vânt care îți joacă plăcut în timpane pe timp de vară.
Sunt chilotul ce-ți intră-n fund când transpiri.
Sunt piatra care are cea mai intimă relație cu rinichiul tău.
Sunt firul de păr din borșul tău.
Sunt procentul de alcool care îți sodomizează cerebelul.
Sunt anii tăi ce-ți gârbovesc spatele.
Sunt luna liniștită de culoarea icterului ce izbește de obrajii romanticilor o lumină indiferentă.
Sunt boschetarul cu domiciliu care incinge focul cu biblia.
Sunt un florar căriua îi plac mai mult mirosurile cernelii de tipar.
Sunt un sportiv olimpic în competiții imaginare.
Sunt tot ce sunt ,sau, ceea ce-ți convine că sunt.

duminică, 18 ianuarie 2015

Ce vrem și pentru ce plătim

   Faptul de a putea cumpăra , a plăti pentru un produs , serviciu , faptă ,ne caracterizează pe noi oamenii și ne conferă un anume statut față de sine și restul indivizilor .Nu știu cum voi dar eu mă întreb care-s adevăratele lucruri pentru care noi plătim. Pare că am plătit și gata produsul e al nostru, dar de fapt nu se știe dacă am plătit nemijlocit pentru produs, serviciu, sau pentru altceva.

  Mergi la un club de noapte . Plătești pentru ce ? Distracție ,dans, băutură?Nu ,deloc . Plătești pentru gălăgie, pentru ca să te dea afară paza, ca să te țină minte barmanul. Că de nu ar fi lume crezi  te-ai mai duce cu citiva prieteni pur si simplu sa vi se dezbată timpanele de sunet și să cumperi o votcă la triplu preț? Sigur că nu.

  Duci o femeie la restaurant nu pentru mîncare , sau pentru romantism deloc prielnic buzunarului tău , ci pentru că acasă undeva la intrarea în bucătărie stau ceva ciorapi murdari de-o lună, în pat parcă a aruncat un fascist beat o grenadă cu suflu, iar în cadă stă un căcat de pisică pe care azi dimineață nu ai reușit să-l arunci.Aici îți corupi imaginea.

  Plătești impozite nu pentru că ești cetățean conștiincios , ci pentru a ți se umple halba cu venin alături de una cu bere și să ai pe cine/ce da vina. Plătești pentru ultima bere nu ca s-o bei , ci pentru ca să-ți fie greață.Și tot aici , cumperi țigări ca să-ți dai seama că nu mai ai bani și ca trebuie să te lași de fumat , precum și de alte obiceiuri nefaste.

  Dacă ai ajuns să te duci la curve atunci sigur nu plătești pentru sex,plăcere , ci pentru convingerea că încă mai ești în stare de a mișca spasmatic de câteva ori din buci urmărind un orgasm soldat cu fibrilație atrială, și că ești suficient de urît, sau/și bătrîn , și că încărcatura orarului îți stimulează erecția în sens invers.

  Cumperi anatomice (dacă cumperi)nu pentru că te temi să o lași gravidă ,mai mult decît te temi să contracți o boală sexual transmisibilă, dar din cauza că ar putea suferi libertatea ta.

Plătești pentru verighetă nu pentru că te vei căsători , ci pentru că atîta costă da-ul partenerei.
Plătești taxa de studiu  pentru ca să nu fii exmatriculat , nu pentru ca să înveți.
Plătești serviciile comunale pentru ca să fii în rând cu lumea, nu pentru necesitate.
Pentru toate plătești, și-ți iei pe măsură ce nu vrei, atunci : plătești ca să traiești , sau plătești ca să te chinui?

luni, 12 ianuarie 2015

Dragoste pe roti

    Mi-ai spus întrebător " te iubesc!" , ti-am raspuns " bine" . Stiam ca o sa pleci . Ai plecat .Te-ai intors.Ai mai plecat ,iarasi ai venit. In relatia noastra tu ai fost o bicicleta. Eu mi-am obosit picioarele ,am transpirat si-am facut hemoroizi , caci nu am fost deasupra ta cum se obisnuieste, ci am mers alaturi.Imi placeai libera nu sa scartii sub greutatea mea infruntand drumul spre vulcanii si nirvanele-mi promise.Nu te-am vazut niciodata drept mijloc de traversare de la scop la scop .Erai ceva viu.
     Pe langa faptul ca erai o bicicleta,mai erai si  publica , mergeau altii pe tine si-ti spargeai rotile in spini straini, adesea te gaseam in parcari private zgaraiata cu spitele strambe spunandu-mi ca "asta e ultima oara". Ma intrebam  daca ultima oara la tine e numar sau e doar un cerc. Nu era nici una nici alta .Ultima oara nu exista cel putin pentru mine.M-am deprins cu chinul tau de Sisif feminin. Intr-o zi eram cu tine si  am erupt ,am inteles ca ar fi mai optim sa cheltui bani pe taxi decat sa ma cheltui pe mine cu tine ,o damnata datorita propriei decizii. Mecanismul asta supranumit dragoste nu a functionat, poate s-au montat piese incompatibile ,sau poate  blueprintu e doar ceva nascocit de un mahmur.

marți, 6 ianuarie 2015

Fiind baiet, ghivece cutreieram

  Toate lucrurile mari făcute de omenire îi datorează plecăciuni . Ea este pricina a tot, dar consorțiul filozofic preocupat de spații fără gravitație , o ocolește ,nici măcar nu o ia în seama , altfel o ia... Ea e obiectul la care se rîvnește , ea este obiectul din cauza caruia se sfădește, obiectul devenit urît cand nu e în posesie , și plăcut-molcuț cînd mâna îi mîngîie creștetul. Pentru ea s-a murit , pentru ea se sinucide ; e un ceva de care se folosește apoi se uită în calitate de ceva rubiginos. Ea- obiectul care trebuie să stea mereu la dispoziție ,să vină la consumator ca apa la robinet .
   Construiți catedrale și alte ponoase , vă rugați  și vă jurați  Bărbosului vostru , cu o mînă la inimă ș-un deget în fund. Apoi mergeți de vă căutați căldurosul întuneric cu ihtioodorul specific sub plapumă cu gîndul că șmecheru de pe orbită nu vă vede. Cu ea pe buze umblă lumea și la amar , și la bucurii ( la propriu vorbind). Ea e locul de unde țîșnim , apoi căutăm a ne băga.Din câte se vorbește am scos un gînd că aici e vorba de un urît(moralicește) -frumos (ca natural) .Totul e atît de complicat spun unii căutînd sensuri , cînd de fapt sensul e ceea ce cauți . Cauți pe Bărbosu ?  'poi să știi că el i-a dăruit singurătății tale doar două mîini ...

miercuri, 26 noiembrie 2014

Cri Cri sau tangențial șoferisme moraliste

    E spre amurg. Spatele-mi lat e o povara de trufie nerecunoscuta de mine insumi , caci fac sa se fereasca in parti si oameni si vanturi. Sub umbrele- oameni de zahar, care-si treiera fiecare glodul pe masura incaltamintei, si iscodesc vitrinele cu ochiul. Parca ploua, parca ninge. Nu are nicio importanta, ca tot glod e. De unde atata glod si nevoie ,cand sunt doar pietre si asfalt? Nici eu nu stiu. Treceam prin fata unei cafenele care avea doua ferestre imense ,si-mi cautam reflexia, insa am observat ceea ce nu cautasem: doar oameni discutand aprig si  confortabil , infigandu-si flotant nasurile in dîrele  de aburi de cafea. Unii spuneau te iubesc-uri , altii se certau , insa toti parca  uitasera de frigul de afara.
    In mijlocul drumului se intimpla o lupta crancena dintre un ziar si vint. Cand vintul mai ostenea , de partea lui veneau masinile, si nemilos una cate una il retipareau. Si tot vantul l-a salvat suflandu-l undeva langa o banca... De ce nu-mi miros cafelele , nu ma bat vanturile, si n-am anvelope?

marți, 21 octombrie 2014

Fara titlu

  Picura picuri pe geam. Si reusesc sa-i prind pe dinauntru.Mi-e jale ca mi-e lene , mi-e lene ca mi-e jale. Atat de mult se repeta lucrurile incat nu am nicio pofta sa continui in aceeasi maniera.Si daca imi voi schimba maniera, nu sunt sigur ca lucrurile se vor schimba. Da , e vorba de atitudinea fata de lucruri , dar cum sa ti-o schimbi cand nimic nu se schimba.Cuvintele sunt doar cuvinte, dar pina la urma ele dau forma faptelor. Astea din urma daca-s lipsite de declaratii sfarsesc necunoscute undeva in umbra si frig ca niste licheni. Am nevoie de cuvinte ca sa pot sa scuip la figurat pe ce inteleg si  nu-mi place, dar ele-s atat multe si totuna, incat prin portile inguste de eliberare ies cele mai sprintene si haine. Linistea interioara adesea imi e interpretata drept agresivitate innabusita.Deloc nu e agresivitate, ci un dezgust latent. Interesul pentru persoane sfarseste acolo unde sfarsesc punctele de reper in identificarea sinelui .Am incetat cu asa practica. Ma pregatesc sa incetez cu totul.

marți, 14 octombrie 2014

Paloare

    Tu indiferentule ce te plimbi pe străzi obosite de timp, ești eu ce mă regăsesc în trei umbre replicate datorită prinsorii tale  în mijlocul drumului, în labele puhave ale luminlor stradale. Tu mă incluzi în sinea ta materială , iar lucrurile mai mari ca tine te conțin , ele la rîndul lor sunt conținute de altele mai mari ... Eu sunt ultimul inel în lanțul măreției ,al Totului, inelul care începe și se termină în început .Vreau să scap de tine , de nevoile tale , să fiu amorf. Nu-mi spui nimic : ce trebuie să fac și ce nu , doar mă anunți . Ești soldatul care e gata să moară pentru o decizie , comandă. Te faci jertfă ca să-mi impui condiția: ori ești cu mine , ori nu ești deloc! De ce m-ai ales pe mine să-ți sufer chinurile ,să asist la surparea ta zilnică chiar dacă te țin după regimuri prielnice-ți.
Mă faci să-ți simt durerea cînd ești lovit , te-ai intercalat cu  eu și nu vrei să mă lași a crede că există viață fără tine . Care ți-a fost intenția în a nu mă lăsa să mă odihnesc în absență. Ea le conține pe toate încît nu le conține pe niciuna.
     Vreau să-ți spun cuvinte fără sunet să mă înțelegi  că nu-ți admir lumea pe care mi-o afișezi drept unica obiectivă. Vreau să mă lași să nu simt nimic , că mă distragi în a gîndi. Am înțeles de ce mă cumperi cu sentimente și senzații, e ca să mă consider mai presus decît o simplă formă 3D de existență care doar  cunoaște. Ziua cu care încerci să mă corupi e doar o urmare , o  dimineață după care urmează iarăși imediata noapte. Tu o să adormi ,eu o să te las poticnit de răcoarea plapumei de tetanos, cu rude deasupra capului tău ce-și vor roade obrajii de mâinile tale , mâinile cu care ai lucrat , mîinile cu care ai cuprins voluptăți intime numindu-le femei , mîinile cu care te-ai șters la fund , mîinile care le-ai pus pe creștetul feciorilor, mîinile care înghețau iernile cînd plecai la lucru pentru că așa trebuia, să fii în slujba binelui a ceea ce construiai, mâinile în ale căror crăpături seara picurai  lacrimi  pe ascuns lărgindu-le albiile... Mîinile tale acum au ajuns ca oricare alte milioane de mîini reci lipsite de sens. Ești nimic fără mine , un ambalaj care pretinde că este mai mult decît este. Tu-mi dai viață și chin , și tot tu mi-o iei și mă faci să sufăr din cauza asta . Sunt numele de brand pe  conserva  ta , valoarea o am doar eu cel care nu se supune termenului tău de valabilitate.

miercuri, 8 octombrie 2014

Luna rea

                                                         Nu se dedică femeilor , și totuși.
                                                                Ciclu timpanic. O ,da!
                      

miercuri, 17 septembrie 2014

Mortua est

 
 
  Pași lunecoși pe podeaua lucie a morgii ,se aud precum lacrima cade pe hîrtie. Bâzâitul lămpilor fluorescente instigă orice organism aflat în mișcare să se oprească și să le asculte cum strîng polenul biologic reflectat de căpița de organe cărora le lipsește doar o furcă înfiptă-n vîrf. E liniște , e bine .Aici poți afla cum cu adevărat miroase sufletul ...Orice instrument cînd e pus pe masă țintește timpanul cu un ecou pestilențial. Creierul precum un scenarist care fumează iarbă, dă colosuri de scenarii ,și anticipă viitorul cu un funebru sfîrșit.Moartea nu are coasă  ci halat alb ,și e impozitată de stat.

marți, 2 septembrie 2014

Recidivă temporală

Timpuri trec prin canavale omenești
Sug tinereți în cavități - sicrie
și pedofile batrîneți ejaculînd atroce,
doar piei uscate lasă pe un os.
Are veșnicie cine scrie -
nu un penis în arhimandrie,
nu o dragoste de palmă-n calos,
nu un întuneric care lume-ndrumă
că și-a cumpărat lanternă,
ci un epileptic geniu tăinuit orgolios,
în mucegaiul de opaiț.
Căci ura sa e-o roadă amară ,
o bea lumea secole apoi ,
slăvind-o drept divină scriitură,
Cînd de fapt lumina-i
nu-i decat o budă pentru geniu.


                                                                                        foto