Mizeria așteptării
Am mustit ceva ani in tăcere o altă tăcere, ca acum sa o izbesc cu ecou de pereții gazdei virtuale. Am revenit doar pentru mine? Egoist si laconic -da. Camera este goală (?), nu am nimic de așezat pentru spectatori, doar în picioare vă rog! Să se alinieze cine nu-i... Cu multă înverșunare tâmpă reușesc să-mi achipui prezența într-un spital de psihiatrie, într-o sală plină de forfota psihopatiilor acute și cronice. Incerc să prind cu obrazul soarele ce prăjește vopseaua albastră a ramei geamului de lemn, ca să mă asigur că mai pot primi căldură măcar de la corpuri celeste. Încă se mai vopsesc, încă se mai folosesc, și geamurile... Bondarii de neon palpâie deasupra capului în speculații auditive. Podelele scârțâie savant. Halatele sunt albe și îmbibate cu psihanaliză. Iar peste tot numai oameni cu bale de antipsihotice, târându-se lăturalnic precum niște animale bătrâne, părăsite și oloage. Am închis ochii, și m-am lipit cu spatele de peretele răcoros. O amețeală hectică, dar plăcut intensă, m-a dăruit pardoselii sub larma distorsionată a personalului medical. Era ultima dată când am deschis ochii ca să pot povesti. Este atât de bine să fii un mormoloc incongruent...
Zilnic ciobit de urmărirea scurgerii de timp, am dezvoltat o fobie - urăsc de acum și apa când face zgomot. Sau sunt indecis de beat când dau pe gat 2 sticle de vin aproape în fiecare seară, de ajung la definiții inverse, încurcând timpul, apa, și vinul. Am ajuns să-mi măsor beția în minute, să simt sete de trecut, iar orele petrecute în singurătate picură chinezește pe fruntea "sufletului" schingiuit de așteptare.
Am plecat de acasă, în zile cu soare, și-n cele mai întunecate doldora de gheață si ploi. Am plecat să mă găsesc cerșind pe stradă la semafor trecere la un trotuar aparent mai bun, sau de dimineață măturând străzile în sudalme. Am vândut cu fervență covrigi cu mac și susan unei lumi metabolic bolnave. Am dus la destinații pasageri fără ca sa-i contorizez și nici măcar nu le-am cerut plata. Am făcut verificări de cod și lumea l-a înțeles doar ca pe un pește nebinar. Am tratat lipsa respectului de sine prin multe tablete și injectabile. Adicția la starea de sănătate nu e bazată pe plăcere, de aceea am eșuat. Am eșuat și în relații dramatice, pentru că nu mi-am luat bilet la propriul spectacol. Am iubit cu multă falsitate și m-am mințit că am ajuns chiar să cred în psihoza amorului. Femeilor cu care am fost nu le-am lăsat decât stârvul meu oblonit de siropoase făgăduințe. Majoritatea m-au lăsat de unul singur în cel mai de purgatoriu moment, altele au ciupit din mine precum niște vulturi pleșuvi vrând a mă readuce la nominal doar ca să-și demonstreze că pot reconfigura un bărbat care se îneacă acum. Ce n-au știut ele e că, e tardiv să resuscitezi o catastrofă căreia deja i s-a instalat monumentul uitării.
În oglindă nu văd nimic. E ca-n filmele cu vampiri care nu au reflexie, între timp mi-am pierdut și reflecția.
Identitatea mea a devenit o amprenta de vicii. Mi-e comod, următoarea rotiță care mi se instalează se va unge cu ulei mineral.
Vorbind
de minerale, mi s-a cam spălat tot
calciul din oase, de aceea sufer de/la ”verticalitate” și de un rahitism tardiv
de opinator (calchiere premeditată) inopinat. Mai mult decât atât, o bună parte
din luptele mele de ceva vreme se desfășoară la orizontal încât și gândurile au
căpătat o nuanță sedentară. Amploarea luptelor e mărginită de un giulgiu și o
față de pernă neschimbată precum părerile mele de acum o lună, că dacă aș face
transpoziție la singura plantă pe care o am în casă, ar prinde rădăcini la
pernă cu tot cu ceafa mea.
Bine (mi-) am revenit, suferiți-mă!
E bine ca ai revenit.
RăspundețiȘtergereDeși tardiv dar în forță.
Poate să joci la loto și un 7. Pentru restul sa mai așteptăm.
Așteptăm mâncând portocale.
Trăiești din amintiri sau trăiești real clipa?
Te am visat.
RăspundețiȘtergereM am trezit, nu erai, îmi lipseai.
Mai mult decât în cei 7 ani.
7 ani mi ai hoinărit până când m ai regăsit.
M ai iubit?
Eu te iubesc.
Nu te am iubit cat mi ai lipsit.
Visez și acum.
Visam și atunci. Un aeroport.
Fii pista mea!
Și eu a ta :))
Sau vrei să ți zbor să ți fiu aeroplan?
Vindecă mă de toate bolile!
Fii doctorul meu și doar al meu.
E usor sa fii "anonim" in intentii, expectativ privind la un ceas cu bomba al retinerii si uitarii. Vrand a-ti cobori muza la nivel palpator ai pus-o la gramada "nepurtata si cu eticheta nerupta". Nu ai dat returnare, doar nedeterminata uitare. Ani ti-au trebuit sa vezi dincolo de poarta. Dar cu riscul de a-mi fi epitaf, iti mentionez cu recunostinta "...iti multumesc ca nu de tot".
RăspundețiȘtergereFalsa ta psihoză a amorului a fost precum un vultur ce mi-a mâncat ficatul, m-ai pedepsit pentru dragostea ce am simțit-o, doar citind asta îmi dau seama ca totul a fost doar în mintea mea…
RăspundețiȘtergere