Sunt întunericul rece de sub patul tău care te ține cu ochii strînși până noaptea târziu ,făcând să -ți sângeri nesomnul cu gânduri.
Sunt arborele bătrân și viguros de la fereastra dormitorului copiilor ,ce proiectează pe perete siluete de temut.
Sunt frigul matinal ce-ți iubește spatele neacoperit.
Sunt spațiul gol în care calci cu încredere și-ți frângi gâtul.
Sunt fulgii ce-ți cad după ceafă când cel mai puțin aștepți.
Sunt boarea de vânt care îți joacă plăcut în timpane pe timp de vară.
Sunt chilotul ce-ți intră-n fund când transpiri.
Sunt piatra care are cea mai intimă relație cu rinichiul tău.
Sunt firul de păr din borșul tău.
Sunt procentul de alcool care îți sodomizează cerebelul.
Sunt anii tăi ce-ți gârbovesc spatele.
Sunt luna liniștită de culoarea icterului ce izbește de obrajii romanticilor o lumină indiferentă.
Sunt boschetarul cu domiciliu care incinge focul cu biblia.
Sunt un florar căriua îi plac mai mult mirosurile cernelii de tipar.
Sunt un sportiv olimpic în competiții imaginare.
Sunt tot ce sunt ,sau, ceea ce-ți convine că sunt.

joi, 11 mai 2017

Blaze (post) pascal

    Derapez cu ochii pe monitorul aproape incaruntit de goliciunea absentei textuale. E Pastele, am ciocnit involuntar un ou, de coapsa... Ca nu prea -mi prieste scaunul ca dimensiune (sustin ca as incapea in 3d inca) , imi anunta amorteala, de la ea probabil se trage si cealalta amorteala , sau poate sunt foarte sensibil la simbolurile crestinesti ce sustin adaparea de morti prin aruncatul vinului peste valurile de pamant infipte-n dos de imitari de crucifixuri?...Voi credinciosii naibii nu-mi irositi otrava mea! Puteti aplauda,am aparut in scena, nu ? Probabil doar ma privesc in oglinda, si sunt beat sau singur, in niciun caz ambele chestiuni.

     Un ospiciu superfluu au devenit retractiile de socializare ,care mai adesea culmina cu o infama revenire. De parca as fi redistribuit de sistem conform necesitatilor functionale de gland , pardon -grup.Trebuie sa fiu declarat idolul individualistilor in asemenea cazuri. Clocesc pentru curentele astea  care se prezinta  doar la singular , as vrea sa spun o ura, dar e prea mult, mai degraba o fi un semizambet de posterioritate, cu o rabufnita premonitie de senzatie  semidocta urat mirositoare. Apelez la buddha pentru detensionare.De cand am devenit ascet mai inchid si usa dupa mine sa nu incurc aerele nasurilor de afara cu austeritatea  intelectualitatii din interior.

     De ce lucrurile nu merg asa cum se planifica (ca reper se ia globalul)? Din cauza tenesmelor individualismului. Daca s-ar accepta fiecare ,drept o similitudine macar aproximativa  a celorlalti, realitatea ar schimba la timp anvelopele si ar trece fara dificulate peste manifestarile sezoniere ale prostiei omenesti. Prostia ar fi mai usor de combatut daca cadrul spiritului gregar ar cuprinde-o. Desi prostia trebuie sa existe in majoritate.Fiecare divizie se cere sa aiba un comandant de divizie-intelectual. Sa lipsesti sistemul de prostie asta ca si cum ai lipsi legislativul de executiv,eventual de popor. Se propune cultivarea absoluta a tuturor , si se asteapta drept rezultat o inflorire si un progres multiramificat,exclus - nu.Sa nu uitam ca intelectualii sunt lenesi fizic, iar competitia intelectuala nu aduce decat ipoteze impotente sau idem, impoteze, daca ii lipseste vasalul executor.


   Pana si inteligenta este un colhoz testamentar acceptat...Dar intrebarea e : ce are individualismul cu inteligenta si prostia? Se afla inde ele. Fostii prosti refulati au devenit individualisti.Purgatoriul in sine insusi reprezentat de tagma,va filtra austerii de pur si simplu aerati.


Cristos s-a -naltat ,de atata frig ciocnind de-o coapsa,intreaga pasca-n blana !

Un comentariu:

Dacă zici , zi ,dacă nu , mai bine taci !