Ziua ta

Aveam opțiunea să las „fără titlu”, dar nu-mi stă în fire să las ceva fără titlu, de posesie...

În surdină au trecut ani, unii cu așteptare, alții cu delăsare, ceilalți cu speranță, și totuși iată-te! Ai vrut să te convingi că ești remarcabilă și remarcată, dar nimic nu doare mai mult să afli că ai fost într-o continuă invizibilitate față de tine. Nu ai rănit pe nimeni mai mult decât pe tine însăți. Aveai responsabilități față de ceilalți: să nu-i superi, să nu-i abandonezi, să-i iei în calcul și să calculezi, să nu confecționezi confetti din aripi frânte de egouri. Ai dat fără ca să primești, nu înapoi, dar măcar o minimă recunoștință. Nu poți fi puternic fără de a fi recunoscut, că de altfel fără spectatori nu ai cui să demonstrezi bunătate, dedicație, compasiune, virtutea rezistenței.

Nu a fost o radiografie, pentru că nimeni nu a umblat cu Roentgen-ul după tine. Prin oase și mușchi nu s-a văzut că ai fi avut suflet.

Ar trebui să te simți, să lași să treacă... După o continuă contracție vine întotdeauna relaxare, iar de nu - o completă epuizare.

Iubește-te pe tine, pe ceilalți este opțional... Scenariul pentru propriul film, te vizează întotdeauna ca personaj principal. Nu fugi de rolul pe care alții ți-l vor juca cu derizoriu în absența ta. Ani consistenți!