Virtual în debandare

        Stau seara și privesc prin fereastră ograda blocului , nimic neobișnuit , același întuneric , simt că fac o vagă percuție de figuri iluzorii de oameni în absența logică a lor la așa oră tîrzie.Am trecut de vârsta când poți să-mi spui povești cu babe cu nasurile strâmbe și draci veniți a-mi fura sufletul,deși pe care nici măcar nu-l am .De altfel de mi-ai fi spus bazaconii din specia dată pe timpurile când mama avea grijă încă  de mine, ți-aș fi țintit și atunci cu multă îndemnare fruntea, decorându-te cu o flegmă de toată frumusețea.Constat că îmi priește întunericul. Însă,lăsăm asta pentru rândurile de mai jos. Aș vrea să întreb oamenii din blocul din față dacă le este comod traiul,nu, nu din vizor financiar ,de asta de cine nu aș agăța un semn de întrebare, toți mi-ar spune că nu ar strica să aibă ceea ,cealaltă...Oare privesc și ei în întunericul de afară? Pe dracu' !Își înfulecă borșul, și pleacă la hodină cu gândul obosit că mâine e o zi importantă...

      Pe lângă multele obișnuințe stranii ,mai am și o scârtă de pure stranietăți ...Încă școlar fiind ,am deprins curiozitatea de a căuta pe sub mese gume de mestecat ,nu , nu ca să le reutilizez, ci pur și simplu , să mă asigur că sunt.Lămuresc mai jos.Întotdeauna mi-au servit drept indiciu la ceva .Primul lucru care îl făceam era pipăitul și număratul ,apoi urma analiza vizuala și mirositul .Cu cât erau mai multe cu atît îmi decădea părerea că dascălul nu era un Despot-Vodă și se putea de ”discutat” cu el în afara curriculei ,mă înșelam.Adesea ,serveau în calitate de proiectile pentru micile distracții ordinare din micul univers școlar.Alteori ,în situații de tensiune le rupeam cu tot cu rădăcini din solul băncii,după care la pauză ținteam capul colegilor-eram puternic,spontan și prost.Pe atunci eram lider , și persoană de interes în orișicare joc.Acum s-au schimbat lucrurile , căci au devenit atât de cunoscute regulile jocului(indiferent de natura lui ,eta...