Virtual în debandare

Țara mea , acolo unde e liniște și p...rostie

  După ale mele e cea mai frumoasă , veselă de tristă și neajutorată pasăre. Fracul ei negru lucios fie că e pentru aerodinamică, fie pentru frumusețe, cert e că-i util pentru a fi rândunică. Ea este vietatea care cară glod în plisc pentru a-și face cuib; pe cât e de harnică pe atât  e și de dăunătoare. Doar vrăbiile celea burduhoase , cu talie de funcționari publici, o pun la dubă , alungând-o din cuib și scotocind prin paiele adunate de ea. Rândunica nu se bate , rândunica e pasărea care renunță.Ea locuiește în țara asta , dar trăiește în alte țări. Suntem rândunici pentru că suntem rânduiți ca niște păsărici.                                                             ...

     Scena e deschisă, începerea primului act se face spontan, dintr-un punct parcă oprit artificial. Personajele, deși puține, nu se anunță, întru a ambiguiza acțiunea și de a-i conferi  naturalețe și breșă comunitarului . Efectul e similar cu realizarea  fără anestezie a unei incizii pe abdomen .În mijlocul camerei - o femeie în pijama spitalicească, crăcită pe arhicunoscuta masă . Mici zgomote surde ... Alunecând pe pereții uterului ,micul om s-a oprit ,deoarece nu mai putea trece de capu-i enorm, s-au stăruit genele tatălui - investit fără voie cu funcție familială- care acum nu stă cu flori după ușă ,ci încearcă să-și aducă aminte în dormitorul cărei doamne se află. Îndemne la scremut din partea strigoilor în halate .Aceștia ,odată cu ”înaintarea” copilului , își achipuie prin minte foșnetul bancnotelor fără vreo oarecare entorsă de rușine.Micul om și-a părăsit sălașul ,anunțându-și prezența cu răcnete afundate-n hipoxie. Toți sunt veseli . Doar un ...

  Necunoscutul și frica deseori se prefac în una și aceeași la înțeles. Odată eliberată de sub control, frica se transformă într-un curaj deloc eroic , în unul cu accese de rabie.E necesară ca și simțul durerii ,de a proteja fizicul și de a converti pînă la subminare  conștientul într-o scoarţă vegetativă. Lipsiţi de judecată ne vom ocupa exclusiv cu ceea ce acum ne stăruim să avem : mîncatul şi sexul.Lipsiţi de judecată fiind , lucrurile  ni se vor lumina , că nu există  niciun merit pentru sudoarea de a gîndi . Iar a gîndi înseamnă a complica.

Trasez metodic zîmbete sarcastice În absența plenitudinii de chip, Găsind soluția-n problemă, în șip , Continui devalizări morale și bombastice. Fricos ca un struț eu sunt, Îmi caut disperat salvarea , nisipul sau căldarea, Că ideatic ,și-n gât îs scund, Când încerc să mă ridic, îmi dau cu capu-n fund.                                                                                                                                                                           Foto

   Niciodată nu întârzie . În fiece dimineață se pornește agale dintr-o parte a orașului pentru a ajunge în altă parte a orașului. Străbate negura  artificială îmbîcsită cu monoxid de carbon , de departe fiind văzut și asemănat cu un chior , căci are numai un ochi ce bate cu o lumină obosită și istorică. Oprește la fiecare stație ca să înghită puhoiul de oameni agitați care întruna pironesc cu ochiu ceasurile, telefoanele și scobesc în față niște mimici înăcrite. Absorbiți de animalul electric, oamenii se simt parcă mai bine , nu le încurcă nimeni să se gândească la nimic, cu toate că e înghesuială, căldură și toate mirosurile de parfum se amestecă între ele formând un singur odor , unul puturos de insuportabil. Dacă e să-i vezi de afară , seamănă cu niște jivine duse la abator în lipsă de spațiu . Toți au niște fețe șterse ; nici orele de meditație nu eliberează atît de eficient de gânduri.    Mergând un timp cu burduful plin de oameni , animalul mecanic fac...

Darwin nu a avut dreptate , maimuțele au provenit de la oameni și nu invers! Iată de ce-mi tot crește păr pe spate , stau mult în picioare...                                                                                                                                                              Foto                                                ...

   Cînd eram  mici , ștrengarii iți spuneau Nătăfleață, că erai și iarnă și vară răcită  și umblai cu pumnul plin de muci tot timpul, și da erai și prostuță (desigur că exagerez într-o inversă limită, nu puteai fi proastă caci erai copilă, erai pe măsura vârstei!).Dacă era să jucăm fotbal  nici în poartă nu te puneam ca să nu ne murdărești mingea de secrețiile tale nazale.  Poi  părăsit-ai mahalaua noastră, te-a luat mă-ta -n Turcia , și nu te-am mai văzut decât nu demult.Acum te-ai făcut femeie în toată firea, drept că tot umbli din reflex cu pumnul drept încordat , presupune lumea că ai strâns acolo altfel de muci , de ăi turcești... Aceiași ștrengari ajung să-ți spună doamna Natalia când vin de-și achită comunalele și sughiță la decolteul tău în care plonjează doi bulzi apetisanți.    Te-am salutat și mi-ai răspuns cu o certă obligație de serviciu ,după care ți-ai aruncat  pe spate firele de păr drepte ca niște știuleți ,izbindu-m...

Dacă vi s-a acrit de la atîtea cancanuri și  rațiuni în ton pervers ,vă îndemn să vizionați următorul filmuleț animat (de-a dreptul frumos) creat de un domn rus. Informația : de ce ? pentru ce ? unde ? și cu cine? , găsiți în subsolul videoului pe pagina de youtube...