Paloare

    Tu indiferentule ce te plimbi pe străzi obosite de timp, ești eu ce mă regăsesc în trei umbre replicate datorită prinsorii tale  în mijlocul drumului, în labele puhave ale luminlor stradale. Tu mă incluzi în sinea ta materială , iar lucrurile mai mari ca tine te conțin , ele la rîndul lor sunt conținute de altele mai mari ... Eu sunt ultimul inel în lanțul măreției ,al Totului, inelul care începe și se termină în început .Vreau să scap de tine , de nevoile tale , să fiu amorf. Nu-mi spui nimic : ce trebuie să fac și ce nu , doar mă anunți . Ești soldatul care e gata să moară pentru o decizie , comandă. Te faci jertfă ca să-mi impui condiția: ori ești cu mine , ori nu ești deloc! De ce m-ai ales pe mine să-ți sufer chinurile ,să asist la surparea ta zilnică chiar dacă te țin după regimuri prielnice-ți.
Mă faci să-ți simt durerea cînd ești lovit , te-ai intercalat cu  eu și nu vrei să mă lași a crede că există viață fără tine . Care ți-a fost intenția în a nu mă lăsa să mă odihnesc în absență. Ea le conține pe toate încît nu le conține pe niciuna.
     Vreau să-ți spun cuvinte fără sunet să mă înțelegi  că nu-ți admir lumea pe care mi-o afișezi drept unica obiectivă. Vreau să mă lași să nu simt nimic , că mă distragi în a gîndi. Am înțeles de ce mă cumperi cu sentimente și senzații, e ca să mă consider mai presus decît o simplă formă 3D de existență care doar  cunoaște. Ziua cu care încerci să mă corupi e doar o urmare , o  dimineață după care urmează iarăși imediata noapte. Tu o să adormi ,eu o să te las poticnit de răcoarea plapumei de tetanos, cu rude deasupra capului tău ce-și vor roade obrajii de mâinile tale , mâinile cu care ai lucrat , mîinile cu care ai cuprins voluptăți intime numindu-le femei , mîinile cu care te-ai șters la fund , mîinile care le-ai pus pe creștetul feciorilor, mîinile care înghețau iernile cînd plecai la lucru pentru că așa trebuia, să fii în slujba binelui a ceea ce construiai, mâinile în ale căror crăpături seara picurai  lacrimi  pe ascuns lărgindu-le albiile... Mîinile tale acum au ajuns ca oricare alte milioane de mîini reci lipsite de sens. Ești nimic fără mine , un ambalaj care pretinde că este mai mult decît este. Tu-mi dai viață și chin , și tot tu mi-o iei și mă faci să sufăr din cauza asta . Sunt numele de brand pe  conserva  ta , valoarea o am doar eu cel care nu se supune termenului tău de valabilitate.