Virtual în debandare

E dificil să te faci înţeles, mai ales când gândeşti şi trăieşti gangasrotogati, printre oameni care gândesc şi trăiesc altfel, fie kurmagati sau, în cel mai bun caz, mandeikagati , „prin sărituri de broască“ -- eu însumi fac totul ca să devin „dificil de înţeles“! - şi trebuie să le fim recunoscători din toată inima celor care au bunăvoinţa să interpreteze cu o anumită fineţe ceea ce spunem. Însă în ceea ce îi priveşte pe „prietenii cei buni“, mereu prea comozi şi care, tocmai ca prieteni, îşi închipuie că au dreptul la comoditate, faci bine dacă le avansezi un loc de joacă, o arenă a nepriceperii lor: vei avea astfel pricină de râs; - sau să-i înlături cu totul pe aceşti prieteni buni, - şi iar să râzi! (c) F. Nietzsche, Dincolo de bine si de rau

Parcursul progresului stiintific implica un enorm simtamint dubitativ din partea celui emancipat din incluziunile gindirii comune,deoarece, iesind in concluzie, universul a fost adaptat dupa opinie ,nu opinia a fost adaptata pentru a-l descrie in geneza sa .Un modul exceptional ,altminteri e amalgamul "masinariei rationale" omenesti (o specificatie de atlfel pleonastica,prefer sa-mi fac rezerve in elucidarea multor fapte exprimate in numere si simboluri,cuvinte cu valoare atribuita) .Oazele acestui tinut intelectual par a fi intr-atit de explicate si deduse pina la axiome , incit nu impun nici o minima prezenta de indoiala, vorbesc despre "exercitiile " finalizate in explicatie si demonstratie .Cum ramine cu rolul coincidentei , si micile necorespunderi in ale numerelor si fenomenelor de natura generala? lamurirea vine tot de acolo de unde parvine scopul si sensul religiilor.Infricosator este faptul cind nu ai picioare, in similara problema s-ar afla conceptualismu

   Pirandello avea dreptate... Nu pot sa -mi scap masca mediocrului si imi reuseste sa fiu fericit ,fericit in fiecare  zi ,poate de aminarea sfirstiului ,poate din intentia pe care instinctul social mostenit cu mare precautie si-a urmarit scopul de a se conserva prin reincarnari.Ma vad altul cind merg pe strada opunind rezistenta privirilor "dezbracatoare" ale reprezentatelor taberei "Venus",altul in momentul cind imi apartin hranit ideatic de liniste,altul cind uit de unde nu stiu ca am venit si unde inevitabil voi pleca,altul in momentul "realizarii" absurdului in orice "actiune de interactiune" cu mediul extern (poate ar exista o logica , insa intrucit e una mica ,nefocusata si fara eroi principali ,aleg a o rejecta ,astfel de roluri nu-mi stau in preferinta) Cita neclaritate ,presupunere sta caramida la ceea ce exista sub semnatura "umanului".Eschiva e singura rutina de a nu gindi nimic ,despre nimic ,de a trai biologic calculat