Câinii
De treci vama de la Oancea, vezi dacă observi 5 câini, nu ,nu vorbesc de vameși... Fiind un om mai cu chestiile în trestie, trecator condiționat de ”bariere”și granițe ,mi-am permis luxul ca să fixez niște detalii din rutina postului vamal.Drept preludiu a servit debarcarea din autobuz (sunt un șmecher deposedat de mașină) o haită de vameși s-au pornit a mirosi autobuzul ,a-l căuta la roți.De fapt greșesc, în calitate de preludiu a servit o oră de așteptare ( pentru încingerea atmosferei,căci erau doar 2 mașini înaintea noastră).Ori e doar o impresie atât de personală ,ori acei care-și fac funcția acolo au vedere cam proastă,încât nu observă că stă lumea-n rînd...În orice caz, am stat o oră ,închiși în habitaclu , unora le-o fi ajuns căcatul până la nivelul sufletului,eu însă am hotărât să mă consolez cu o duzină de bășini în ”silent mode”. La un moment oarecare am simțit scaunul atât de fierbinte, încât am crezut că l-am aprins de atîtea emoții intestinale.Nu țin minte cât a dura