Fiind internaut cutreieram...

    Nu pot să spun despre cum internetul și-a făcut efect asupra altora, poate chiar nici nu l-au observat cum le schimbă felul de a fi, dar ce ține de mine, cu siguranță că mi-am identificat  devenirea malițioasă în ”ceva” care nu  se dă explicației . Dar totul a început desigur de la aflarea în posesie a PC-ului fără conexiune la rețea. Am fost utilizator nu chiar a MS-DOS -ului ( cu toate că ăsta se utiliza în calitate de boot loader în versiunile de după 95 ) însă am avut de a face cu 95, me , NT și toate versiunile ulterioare.După o vreme , a apărut  internetul și în țărișoara mea. Ceva nou ,nemaivăzut,  și dacă era nou neapărat  a devenit și captivant.Totul a decurs atât de rapid ,încât acum mă văd legat la mîini când sunt lipsit de internet.Îmi amintesc  cu nostalgie  de primul FPS,Doom ,era ceva nemaipomenit, la vremea de atunci desigur. Îl trecusem de vreo 6 ori . Eram flămând de o lume în care mă puteam face mai puternic, mai îndemnatic cu pistoalele futuristice.Pe măsură ce foamea mi se acutiza au apărut  oferte și mai atrăgătoare, nu o să le dau denumire la toate întrucât ar trebui să umplu o pagină doar cu titluri ,am să numesc așa doar unele mai cunoscute ca : NFS underground ,
Counter-strike (patima pentru acest joc încă mai zvîcîie ).
     O vreme îmi pierdusem interesul pentru jocuri , și am început a răscoli toanele de informații indexate de Google.Ore întregi mă găseam holbat în monitorul bulbucat. Ochii imi patinau pe ecran asamblând pixelii iritanți în imagini.La sfârșitul fiecărei sesiuni aveam niște cepe de parcă aș fi fost Bob Marley lipsit de muză.Soluționam orice problemă legată de pc.Totuși nu îmi pierea pofta și de a citi o carte. Însă cu timpul la capitolul ”citire” ,adică modul de a o face și de a primi informația , intelectul meu a suferit o schimbare inexorabilă.Căutatul informației pe net , m-a învățat fără să vreau cititul pe diagonală. Îl reușeam și-l reușesc foarte bine. Dar Sabia lui Damocles stătea deasupra.Am estompat forța de concentrare asupra textului. Am devenit superficial. Pot să mă înțeleg în două cuvinte cu colegii dedicați  aceeași probleme.Altfel spus, mi-am pierdut identitatea intelectuală.
      Sunt bolnav - nu pot să mă recunosc. Mai mult ca atât ,odată cu devenirea în nu știu ce ,au poposit și altele pe capul meu- incapacitatea de a socializa ( folosesc limbaj de mall - calchiere din engleză, ”socialize”). Poate incapacitatea dată nu a început de aici ,ci din dezgustul față de trivialitățile comportamentului uman.Am impresia că am fost născut ca să-mi fie greață , poate de aceea mă tot chinuie ulcerul stomacal, sau poate de la votca fără zacuscă de alaltăieri. În orice caz ,sportul mă salvează - contabilizez la pas metrii zburați de flegmele aruncate de mine de la al patrulea etaj în spiritul competiției  dintre eul treaz și eul mut.
     Ameliorările ușoare s-au anunțat când am dat de wordpress cu câțiva ani în urmă.Am făcut acolo două bloage pe care le-am și șters după a cîte o lună trăite fiecare.Erau așa de blege  ,căci erau bloage. Și mi-am zis ”Dă să fac un bleg că-i mai blog” sau whatever... În ăst fel am ajuns pe blogger. Recunosc nu am niciun stil. Postările-mi sunt mai degrabă niște confesiuni ale unui nebun cu recidivă decît niște fragmente dintr-o eventuală carte bestseller. Să cauți extreme filosofico-existențialiste în rîndurile mele e ca și cum ai ingera o  masă vomitată.Scriu ca să mă eliberez . Sunt o sobă ce dă afară cenușa pentru a funcționa în continuare...
     Asta nu e tot. În blogosferă am găsit și ce să citesc.O samă de vreme citeam doar bloguri. De ce ? Nu știu cum altora le pare , dar mie îmi e pe satisfacție cînd pot să lecturez și să comentez , și însuși autorul îmi răspunde. Apreciez asta . Mi-e silă de înaltele și reconuscutele personalități artistice , care doar se impun din perspectivă creatoare . Pot să-mi închipui că ei nu merg deloc la wc...Sunt jalnici ,se ascund după Pulitzer-ul lor și eventualul Nobel pentru literatură. Pulitzer-ul meu e mereu cu mine și nu îi cedez întâietatea  decît dacă e vorba de sex. Oricum clasicul rămâne clasic, iar respectul il garantez.Tot aici ,pe blogspot,am dat de un om de-a dreptul fenomen,mai bine spus el a dat de mine , apoi eu de el din simplă curiozitate ,care ulterior s-a transformat într-o perfuzie de interes ideatic. Omul acesta are un fel de a fi mai mulți oameni odată.Pe naiba , nu e fățarnic! E suma dintre un inteligent bătut de un sarcastic al cărui tată nihilist se sinucide din cauza sentimentului.Citindu-i zamislirile cognitive ,nici nu-l observi cum îți soarbe lichidul cefalorahidian ,dezlocuind-ul, și ți se anină cu gheara-i obiectivistă în neuronii bietei tale scoarțe. Cu toate că- i Mucegai ,nu te parazitează ci te invită la simbioză .Nu încerca să-i înțelegi caracterul său sporulat, el doar se salută și se acceptă ca o axiomă.
   Și prin urmare care or fi avantajele internauticii ? Numărul lor depinde de cantitatea și calitatea voinței necesară de a nega dezavantajele...