Ieşire de rezervă

Am nevoia sa ma eliberez ,singura cale este  abandonul, dar cum sa vreau sa scap de ceea ce mi-e frica sa pierd? Al naibii de celula proasta ! Dorinta ta de a exista imi domina prioritatile ,le subjuga .Da-mi repaus sa odihnesc aerul in vene,sa-l tin ostatic 5 minute ,dupa care rosind  de insatisfactie sa-l eliberez pentru a ma elibera .Mult prea simplu... De ce sa imi permit ,cind altii nu-si permit ,poate sper ca o sa avem sicriu comun.Sunt vas in care nu s-au pus decit asteptari si sperante.Cautati responsabilitate ? Unde-mi-este libertatea garantata de document?Poate reprezinta o anexa neindicata in cuprins, sau poate nici nu este  ceva palpabil macar cu gindul.Politica valorilor face campanie tipica cu promisiuni si devotamente false.Ma supun minciunii pentru imposibilitatea de a afla adevarul. Trai continuu de aminare.Mi s-a dat de inteles retorica (pentru mine): cu noi sau fara noi ?De ce retoric ? Fiecare necorespundere la "normele" prestabilite ,imi ofera gindul de abandon , fiecare incadrare in "rama" ,ma motiveaza sa continui asa atit timp cit imi va permite vitalitatea.Sensul il gasesc cind nu incerc sa-l caut. Poate sensul e insusi nonsensul ?De s-ar limita problema in asta , sunt atipic de problematic. Preiau "exercitiile" de corigenta ale altora pe deasupra celor care au germinat in mine.Si de aici porneste scirba fata de "aparentele umane" pe care se considera, se mentine "specia superioara de pe Terra".Nu am dreptul la devenire ,decit daca nu reprezint un produs mereu influentat de "juriu", nu sunt egal deci nu sunt "functional". Nu sunt functional ,automat devin proclamat sihastru nu de idee ,ci de "aberatie".As vrea un proces invers biologic ,o  involutie, caci ascensiunea nu duce decit la cadere , iar sa crezi ca te satisfaci cu drumul e prea putin si optimist .De ce sa gusti din adictie ,ca mai apoi sa te privezi acceptind suferinta sperantei de reintoarcere in ritm? E facil de coborit, trebuie doar un pas cu elan, si deja esti in aer .Atunci devii liber, caci nu ai scari, te azvirli in plina saturatie de apogeu.Nu imbrincesti pe nimeni,nu lezezi crezul nimanui ,stirnesti mila, poate pe alocuri si respect, in sensul ca iti indeplinesti rolul de rau exemplu cu atita pasiune involuntara.Variatiile nu recunosc constante ,dar le stau pe plac aparentele.Lucrurile simple de nu ar avea "haina de protectie" - aparentele, si-ar pierde din inteligenta si seriozitate ,si vor fi luate ca atare.Cel mai mare viciu e puterea de a "considera": vrem consideram o nebunie drept idee profunda, vrem consideram un gind colosal un simplu orgoliu. Libera optiune in apreciere tulbura ordinea - constanta... Adevaratul naufragiu nu il reprezinta  restrictia si normalitatea ,ci individualitatea in intelegerea lucrurilor ce nu necesita premonitie,  lucrurilor care nu pot lua forma cuvintului in care sunt ambalate,si care trebuie primite prin  metoda reflexa.