Oglinda - instrument fals de autoidentificare

       Probabil de nenumarate ori , dimineata, cind mergi sa-ti speli dintii , in baie deasupra chiuvetei ,observi un om similar tie care "incearca" sa-ti copieze actiunele.Dai cu periuta pe arcada dentara superioara- face si el asta ,derapezi si iti iriti gingiile - scuipa si el singe.Cind finisezi algoritmul matinal de negare a faptului ca azi nu  este o zi din cele 5 "harnice",si incerci cumva sa-ti dai seama ca esti deja pe picioare in timp ce bulversezi apa pe intreaga intindere obosita a fetei,realizezi ca ceea ce afiseaza oglinda iti este departe de cum te simti. "Prietenul" cela din oglinda  pare un strain cu care ai facut cunostinta la o bere,dar nu si o proiectie verosimila a infatisarii proprii inchipuite de tine. Straniu lucru, caci dupa o noapte de vise confuze si fara sens,rezultate probabil din profunda nepasare din timpul zilei fata de tot ce te imprejmuieste, iti este cu neputinta sa te gasesti in propriile rafturi ale memoriei a doua zi .Ai o voce in interior care o crezi a fi tu , mereu cu ea planifici ,degradezi ,te izolezi, citesti ce scriu acum ,si incerci sa o asociezi acum cu imaginea fizica a chipului care o ingradeste pe dinafara .Problema e ca vocea interioara, pe care o confundam a o numi "eu" ,nu seamana deloc a "eu" genuin .Ei bine ca sa nu  fac cercuri in expunere ,imi asum riscul sa ma exprim cam deocheat si sa primesc o invitatie la vreo casa de suferinzi mintal. 
       Fiecare dintre noi detine o cartoteca de "euri",sa le numesc mai altfel, niste sabloane comunicationale,comportamentale care-s gata oricind sa fie utilizate adecvat situatiei. Exemplul poate fi urmatorul : mergi cu capul plecat numarind pietrele de pe trotuar ,poate chiar involuntar facind asta dar in acelasi timp fiind concetrat la elaborarea planului de combatere a atentatelor anterioare ale cunoscutilor  de a se oferi in calitate de psihologi, si deodata cineva iti bruscheaza auzul cu salutari si plocoane emotionale de lux samanatorist, imediat fara sa simti esti aruncat pe fundal (presupusul "tu"),si un alt "eu" se insinueaza in fizicul tau ,care deja zimbeste a prost si se pretinde neprihanit, chiar daca "eul" din spate isi cauta servetele pentru a-si curati resturile de voma din regiunea gurii.Dupa ce expresiile banale de intretinere a dialogului se epuizeaza ,si comunicarea se rezuma doar la priviri si  la o tacere nedescris de incomoda,"eul din spate" termina cu "igiena" , si monopolizeaza controlul ,incercind a fi cit mai gentil intr-un timp cit mai scurt ,taind discutia cu un " mai vorbim".Iata de ce nu suntem recunoscuti uneori de cei care s-au obisnuit cu o "proiectie" de a noastra intr-un anumit mediu.
       Nu prea folosesc oglinda decit doar pentru a vedea daca sunt murdar sau am imbatrinit,nu o folosesc pentru discursuri in fata unui auditoriu imaginar,nu vorbesc cu ea cind nu am cu cine...Sunt destul de confuz pentru a fi si mai mult confuz facind toate astea in gind, intercalindu-mi "sabloanele".Nu caut oglinda in oameni , caci oamenii mint ,si nu vreau sa-mi gasesc veridica "proiectie" intr-un tablou pictat de vreun oarecare lacatus.Diferenta dintre un om si o oglinda e, ca oglinda reflecta fara sa spuna nimic,iar omul spune fara sa reflecte nimic. Cei care ma cunosc sau ma vor cunoaste cauta sau vor cauta in mine "proiectiile" pe care le au si ei, iar de nu le vor gasi ,le vor admira pe cele care se manifesta dominant in mine .Daca nu se va gasi de cuviinta a fi luate drept adevar oricare dintre optiunile de mai sus, mereu voi avea oglinda in baie...Iar de voi fi aruncat din trenul fara peron al societatii,o sa-mi fac propria fabrica de caleidoscoape.