Postări

Se afișează postări din septembrie, 2014
Sunt întunericul rece de sub patul tău care te ține cu ochii strînși până noaptea târziu ,făcând să -ți sângeri nesomnul cu gânduri.
Sunt arborele bătrân și viguros de la fereastra dormitorului copiilor ,ce proiectează pe perete siluete de temut.
Sunt frigul matinal ce-ți iubește spatele neacoperit.
Sunt spațiul gol în care calci cu încredere și-ți frângi gâtul.
Sunt fulgii ce-ți cad după ceafă când cel mai puțin aștepți.
Sunt boarea de vânt care îți joacă plăcut în timpane pe timp de vară.
Sunt chilotul ce-ți intră-n fund când transpiri.
Sunt piatra care are cea mai intimă relație cu rinichiul tău.
Sunt firul de păr din borșul tău.
Sunt procentul de alcool care îți sodomizează cerebelul.
Sunt anii tăi ce-ți gârbovesc spatele.
Sunt luna liniștită de culoarea icterului ce izbește de obrajii romanticilor o lumină indiferentă.
Sunt boschetarul cu domiciliu care incinge focul cu biblia.
Sunt un florar căriua îi plac mai mult mirosurile cernelii de tipar.
Sunt un sportiv olimpic în competiții imaginare.
Sunt tot ce sunt ,sau, ceea ce-ți convine că sunt.

Comentarii proaspete

Postări debandate

Mortua est

Imagine
      Pași lunecoși pe podeaua lucie a morgii ,se aud precum lacrima cade pe hîrtie. Bâzâitul lămpilor fluorescente instigă orice organism aflat în mișcare să se oprească și să le asculte cum strîng polenul biologic reflectat de căpița de organe cărora le lipsește doar o furcă înfiptă-n vîrf. E liniște , e bine .Aici poți afla cum cu adevărat miroase sufletul ...Orice instrument cînd e pus pe masă țintește timpanul cu un ecou pestilențial. Creierul precum un scenarist care fumează iarbă, dă colosuri de scenarii ,și anticipă viitorul cu un funebru sfîrșit.Moartea nu are coasă  ci halat alb ,și e impozitată de stat.

Recidivă temporală

Imagine
Timpuri trec prin canavale omenești Sug tinereți în cavități - sicrie și pedofile batrîneți ejaculînd atroce, doar piei uscate lasă pe un os. Are veșnicie cine scrie - nu un penis în arhimandrie, nu o dragoste de palmă-n calos, nu un întuneric care lume-ndrumă că și-a cumpărat lanternă, ci un epileptic geniu tăinuit orgolios, în mucegaiul de opaiț. Căci ura sa e-o roadă amară , o bea lumea secole apoi , slăvind-o drept divină scriitură, Cînd de fapt lumina-i nu-i decat o budă pentru geniu.                                                                                         foto