Virtual în debandare

        Stau seara și privesc prin fereastră ograda blocului , nimic neobișnuit , același întuneric , simt că fac o vagă percuție de figuri iluzorii de oameni în absența logică a lor la așa oră tîrzie.Am trecut de vârsta când poți să-mi spui povești cu babe cu nasurile strâmbe și draci veniți a-mi fura sufletul,deși pe care nici măcar nu-l am .De altfel de mi-ai fi spus bazaconii din specia dată pe timpurile când mama avea grijă încă  de mine, ți-aș fi țintit și atunci cu multă îndemnare fruntea, decorându-te cu o flegmă de toată frumusețea.Constat că îmi priește întunericul. Însă,lăsăm asta pentru rândurile de mai jos. Aș vrea să întreb oamenii din blocul din față dacă le este comod traiul,nu, nu din vizor financiar ,de asta de cine nu aș agăța un semn de întrebare, toți mi-ar spune că nu ar strica să aibă ceea ,cealaltă...Oare privesc și ei în întunericul de afară? Pe dracu' !Își înfulecă borșul, și pleacă la hodină cu gândul obosit că mâine e o zi importantă la fel și celelalte

      Pe lângă multele obișnuințe stranii ,mai am și o scârtă de pure stranietăți ...Încă școlar fiind ,am deprins curiozitatea de a căuta pe sub mese gume de mestecat ,nu , nu ca să le reutilizez, ci pur și simplu , să mă asigur că sunt.Lămuresc mai jos.Întotdeauna mi-au servit drept indiciu la ceva .Primul lucru care îl făceam era pipăitul și număratul ,apoi urma analiza vizuala și mirositul .Cu cât erau mai multe cu atît îmi decădea părerea că dascălul nu era un Despot-Vodă și se putea de ”discutat” cu el în afara curriculei ,mă înșelam.Adesea ,serveau în calitate de proiectile pentru micile distracții ordinare din micul univers școlar.Alteori ,în situații de tensiune le rupeam cu tot cu rădăcini din solul băncii,după care la pauză ținteam capul colegilor-eram puternic,spontan și prost.Pe atunci eram lider , și persoană de interes în orișicare joc.Acum s-au schimbat lucrurile , căci au devenit atât de cunoscute regulile jocului(indiferent de natura lui ,etapele sunt aceleași).Cu c

      Zi ordinară de toamnă ... Am urcat ca un zombi în ruiteră ,şi m-am aşezat în penultimul rând de scaune .Nimic dubios , totul la fel de monoton şi agitat,ca într-o oarecare altă zi în urbea Moldovei.  Am pus căştile în urechi la volum minim,şi-am închis ochii ,ţinindu-i aşa până când vibraţiile motorului trezit de şofer nu mi-au dat senzaţia de un pseudo-cutremur în regiunea coapselor.Vehicolul şi-a luat viteza obişnuită de 40 km/h...Imagini spălăcite de decor natural se ivesc în pătratul geamurilor. Pistrui de ploaie se asează pe parbriz...Cineva din mijloc cu o voce stinsă de coriză a gemut un "Din zece ,unu,daţi va rog rest!", şoferul s-a conformat fară prea multe preludii comunicaţionale, probabil era extrem de obosit de ruta sa continua atît prin capitală cât şi prin existenţă.Pasagerul şi-a primit restul oarecum exaltat, şi s-a scufundat mai departe în indiferenţa gălagioasă din "micromediul " rutierei. Am spus micromediu ,căci aici, în acest mijloc

Am nevoia sa ma eliberez ,singura cale este  abandonul, dar cum sa vreau sa scap de ceea ce mi-e frica sa pierd? Al naibii de celula proasta ! Dorinta ta de a exista imi domina prioritatile ,le subjuga .Da-mi repaus sa odihnesc aerul in vene,sa-l tin ostatic 5 minute ,dupa care rosind  de insatisfactie sa-l eliberez pentru a ma elibera .Mult prea simplu... De ce sa imi permit ,cind altii nu-si permit ,poate sper ca o sa avem sicriu comun.Sunt vas in care nu s-au pus decit asteptari si sperante.Cautati responsabilitate ? Unde-mi-este libertatea garantata de document?Poate reprezinta o anexa neindicata in cuprins, sau poate nici nu este  ceva palpabil macar cu gindul.Politica valorilor face campanie tipica cu promisiuni si devotamente false.Ma supun minciunii pentru imposibilitatea de a afla adevarul. Trai continuu de aminare.Mi s-a dat de inteles retorica (pentru mine): cu noi sau fara noi ?De ce retoric ? Fiecare necorespundere la "normele" prestabilite ,imi ofera gindul de

E dificil să te faci înţeles, mai ales când gândeşti şi trăieşti gangasrotogati, printre oameni care gândesc şi trăiesc altfel, fie kurmagati sau, în cel mai bun caz, mandeikagati , „prin sărituri de broască“ -- eu însumi fac totul ca să devin „dificil de înţeles“! - şi trebuie să le fim recunoscători din toată inima celor care au bunăvoinţa să interpreteze cu o anumită fineţe ceea ce spunem. Însă în ceea ce îi priveşte pe „prietenii cei buni“, mereu prea comozi şi care, tocmai ca prieteni, îşi închipuie că au dreptul la comoditate, faci bine dacă le avansezi un loc de joacă, o arenă a nepriceperii lor: vei avea astfel pricină de râs; - sau să-i înlături cu totul pe aceşti prieteni buni, - şi iar să râzi! (c) F. Nietzsche, Dincolo de bine si de rau

Parcursul progresului stiintific implica un enorm simtamint dubitativ din partea celui emancipat din incluziunile gindirii comune,deoarece, iesind in concluzie, universul a fost adaptat dupa opinie ,nu opinia a fost adaptata pentru a-l descrie in geneza sa .Un modul exceptional ,altminteri e amalgamul "masinariei rationale" omenesti (o specificatie de atlfel pleonastica,prefer sa-mi fac rezerve in elucidarea multor fapte exprimate in numere si simboluri,cuvinte cu valoare atribuita) .Oazele acestui tinut intelectual par a fi intr-atit de explicate si deduse pina la axiome , incit nu impun nici o minima prezenta de indoiala, vorbesc despre "exercitiile " finalizate in explicatie si demonstratie .Cum ramine cu rolul coincidentei , si micile necorespunderi in ale numerelor si fenomenelor de natura generala? lamurirea vine tot de acolo de unde parvine scopul si sensul religiilor.Infricosator este faptul cind nu ai picioare, in similara problema s-ar afla conceptualismu

   Pirandello avea dreptate... Nu pot sa -mi scap masca mediocrului si imi reuseste sa fiu fericit ,fericit in fiecare  zi ,poate de aminarea sfirstiului ,poate din intentia pe care instinctul social mostenit cu mare precautie si-a urmarit scopul de a se conserva prin reincarnari.Ma vad altul cind merg pe strada opunind rezistenta privirilor "dezbracatoare" ale reprezentatelor taberei "Venus",altul in momentul cind imi apartin hranit ideatic de liniste,altul cind uit de unde nu stiu ca am venit si unde inevitabil voi pleca,altul in momentul "realizarii" absurdului in orice "actiune de interactiune" cu mediul extern (poate ar exista o logica , insa intrucit e una mica ,nefocusata si fara eroi principali ,aleg a o rejecta ,astfel de roluri nu-mi stau in preferinta) Cita neclaritate ,presupunere sta caramida la ceea ce exista sub semnatura "umanului".Eschiva e singura rutina de a nu gindi nimic ,despre nimic ,de a trai biologic calculat

     Autoreglarea e tipica naturii ,nu numai celei de forma biologica plus toate mecanismele si elementele nevii partinitoare,ci si naturii organizarii sistemului social,altfel numit complex uman , in termen propriu.In natura complexului uman e vorba de un "ceva" la nivel de psihologic  lincat de tablourile generale adaugate in catalogurile de mana comuna ce cuprind in omogen doar o singura directie de inteles,si anume , ca in catacombele "marelui complex" exista periodicitate.Aceasta coincide cu notiunea bruta de "repetare" care descrie ceva mai structurat din perspectiva meditativa ,si neinteles in sens de culoare pentru cimpul psiho-vizual.Autoreglarea nepotrivirilor este atit de evidenta ,incit majoritatea o ignora  la fel de accentuat, din propriile principii  de a spune "nu!" imaginii reale , si a tolera o fantasmogorie nascocita de prea inaltele  persoane cu functie sanctuara de misionari autoproclamata.      Firea hidoasa a omului sta l

    De o vreme buna incoace ,notiunea de libertate intr-atit devine parca un simbol, incit isi pune la stradanii sadiste vehementii propavaduitori si acceptanti .Astia isi rup venele sie si altora, in numele acestui simbol de fapt absent.Cu evidenta , nu doar in ultimii ani omul a sperat la libertate ,dar cercetat cu mai multa atentie, nu cred ca stie ce intr-adevar vrea sa obtina odata cu izbinda , poate pacea? Sau ,nu pentru pace la noi s-a luptat .. Vorbesc poate departe de ceea ce ar intruchipa realitatea drept libertate ,cea de inainte voita era una  cu un caracter asa mai colectiv ,comun una asa ce-si prinde parul cu elasticul nationalismului. Sa presupunem ca avem liberatatea pusa pe tocul nationalismului...Atunci avem de-a face la moment cu dorinta de libertate asa sa-i zicem "individuala , personala" si sa-i mai alipesc un cuvintel, "psihologica".Una de felul acesta e greu de cistigat cu  orice mijloc cit se poate de agresiv,nici chiar prin convolutia c

     Pornim traiul dintr-un mit (poate din mai multe),il continuam cu decoratii de mana a doua, parute inedite in fiecare descendenta,si sfirsim fara niciun mit,sfirsim in propria noastra glorie de prabusire neconstientizata ,ascunsa printre frunzele de brustur.Unde-i oxigenul ? Unde-i ozonul dupa un rejuvenant fulger? Acelasi fulger de mii de ani ,de fiecare data e nou .Pentru ca exista imitatori de fapte care au prins succes.     Mergem inainte,de fapt mergem si inainte si inapoi .Cercul autocreat ofera posibilitatea de a parcurge trecutul in viitor,remodelindu-si de fiecare data nesubstantial sina  pe care se deplaseaza candidatul biologic activ.Dictionarul ideilor complicate utilizate in a-i reda un inteles "axiomatic" ,e ca imaginea unui ou scapat din mina unui flamind cu stagiu.Aceeasi problema ,acelasi punct ajuns la fiecare discutie.Pina unde putem sapa ,terenul deja sapat?Cu asta vine speranta noastra de a ne elibera de buruieni.Se cauta nucleul la atotobservabilul

     Nu e un text dedicat exclusiv intimidarii  religiei, reprezinta doar o exprimare marcata pe flancuri  cu ironie rezultata din concluzii premeditate de alte personalitati  .Nu am de gind sa fac aur din plumb , nici sa dau cu  furculita de asfaltul incins, voi evoca subtilitati desprinse din subiectiv, poate deja cunoscute, dar totusi altfel servite .Caci ideile sunt ca mincarea ,daca nu e servita corect se risca a nu fi asimilata in intregime ,ba chiar deloc.       Ar fi adecvat de a incepe cu radacina , dar natural, fructele fie bune sau rele isi au locul pe ramuri.Sa gustam deci din fruct , ca mai apoi sa-l mestecam si sa-l scuipam , blestemind  pomul care doar consuma din bogatia pamintului si nu da roada pe potriva asteptarilor.Deci e simplu ,omul si-a gasit din putinele ocupatii care i-ar ascunde firea si prostia - crezul in divinitate ,si-a sadit asta in humusul constiintei sale, procreindu-si la singular un  model de sine care se autodistruge, si incercind a lua drept adev

    De ce m-as consola cu o difidenta in propriul meu concept ?Astept si eu o viata simpla-normala-stupida in evidenta de manifest,sau poate chiar si o rulez deja...Echivocul se smulge din urmatoarele : lumea e incostienta,  propulsata de indicii aparente de origine istorica ,biologica ;sunt  spicul aducator de faina de calitate superioara ?Daca d a , atunci de ce sunt vazut in telescopul ce lorlalti ca un paria de cantitate estimata si egalata la prostia lor ? In ecuatia gregaristilor ar insemna includerea profilului meu de personalitate in ceea ce astazi se numeste norma de trai narcisista .Sa ma scutiti de asta, mai mult sau mai putin puteti fi categorisiti in acest fel ,dar totusi notoriu de intangibil de profilul meu .     Sunt exclus din cei ghidati pentru ca nu agreez traditiile ,ci principiile, de ce sa mint ? Persoana mi-o schimba doar valul de pamint ,flexibila si plingatoare -datoria flamurei de salcie.

       Probabil de nenumarate ori , dimineata, cind mergi sa-ti speli dintii , in baie deasupra chiuvetei ,observi un om similar tie care "incearca" sa-ti copieze actiunele.Dai cu periuta pe arcada dentara superioara- face si el asta ,derapezi si iti iriti gingiile - scuipa si el singe.Cind finisezi algoritmul matinal de negare a faptului ca azi nu  este o zi din cele 5 "harnice",si incerci cumva sa-ti dai seama ca esti deja pe picioare in timp ce bulversezi apa pe intreaga intindere obosita a fetei,realizezi ca ceea ce afiseaza oglinda iti este departe de cum te simti. "Prietenul" cela din oglinda  pare un strain cu care ai facut cunostinta la o bere,dar nu si o proiectie verosimila a infatisarii proprii inchipuite de tine. Straniu lucru, caci dupa o noapte de vise confuze si fara sens,rezultate probabil din profunda nepasare din timpul zilei fata de tot ce te imprejmuieste, iti este cu neputinta sa te gasesti in propriile rafturi ale memoriei a doua zi